Marko

Capitolul 14

,,Zilele sunt facute pentru a fi trăite, iar noptile pentru a fi simțite"

Ziua de azi s-a dus foarte greu. Din răsputeri am încercat să trec neobservată pe holurile liceului, dar nu prea am reușit. Nu înțeleg de ce toți mă arată cu degetul... M-am cuplat cu un băiat, nu am omorât o persoană!

E ultimul an de liceu și nu mă aștept să îmi stric reputația pentru toate zvonurile proaste care se aud acum. Până la urmă am construit ceva în liceul ăsta. Trupa de muzică nici nu ar fi existat fără mine, Lisa și Erick, de aceea, chiar am vorbit cu prietena mea să facem un fel de "casting" și să adunăm alți elevi din acest liceu, talentați, care vor să ne calce pe urme și să rămână ei în trupa liceului după ce noi vom pleca. Cu ocazia asta o să îmi reîncep activitatea în liceu și o să îi demonstrez doamnei diriginte cu ,care am avut mai devreme o discuție aprinsă... spunându-mi că îmi stă gândul numai la băieți și crede că m-am stricat de tot sau cel puțin Marko a făcut-o. Știam că așa se va întâmpla!

,,—Știu că la început am ținut mult cu Marko și chiar te-am pus să îi prezinți școala, ți-am spus să încercați să faceți un duet împreună, tot ca să vă împrieteniți, dar nu mă așteptam să ajungeți împreună. Crede-am că ai alte pretenții de la un băiat. Dacă nu termini cu el, o voi suna pe mătușa ta din Anglia și îi voi spune că ai absentat o săptămână de la școală."

Și nu asta este cel mai rău... Chiar dacă mătușa mea nu se interesează de mine și nu prea mai ținem legătura deloc, s-ar supăra să afle asta.

,,-Iar dacă asta nu te convinge, o să îi dau dreptate domnului de muzică și îl las să te bage în consiliu. O să fii exmatriculată Stormy, fix în ultimul an de liceu. Nu cred că vrei asta."

Chiar nu vreau asta...
Știu că doamna dirigintă îmi vrea binele. Mi-a fost ca o mamă, patru ani de zile și m-a ajutat în foarte multe proiecte. M-a susținut moral și a avut încredere în mine. Îmi pare rău că am dezamăgit-o...

Totuși, nu îmi asum nimic. Este numai vina Lisei. Ea a vrut să îl chem la petrecere pe Marko și de acolo a început totul. Noaptea aceea a fost una definitorie pentru noi. În noaptea aceea mi-am pus în plan să îi dau o șansă, fiindcă chiar merita. Nu știu ce să fac. Cred că pur și simplu o să îi spun lui Marko să nu ne mai afișăm la liceu împreună... chiar dacă e foarte greu, mai ales că suntem în aceeași clasă. Până la urmă îmi trebuie doar o săptămână până o fac pe doamna dirigintă să aibă din nou încredere în mine. Acum să văd ce zice și Marko. Sper să nu aibă nimic de obiectat. Chiar nu știu la ce să mă aștept...

Ies de pe ușa liceului și mă îndrept spre Marko, care era rezemat de mașină în parcare.
Părea foarte nervos. Era în gașca lui de băieți, care au venit la noi la liceu, care și aceștia la rândul lor erau destul de agitați.
Erau atât de prinși în subiect, încât nici nu m-au observat când am ajuns lângă ei. Din nefericire pentru Marko, am auzit că vorbeau să bată pe cineva, dar nu am auzit pe cine...
Oricum, parcă erau doar prostii toate chestiile de genul ăsta, care se aud despre el.

—Stormy... Când ai venit?! Se opri brunetul din vorbit când mă văzu, imediat schimbând subiectul.

—Tocmai ce am ieșit. Pe mine mă așteptai?

—Da! Am crezut că nu se mai sună o dată...

—Dacă nu ai fi plecat de la ore, nu ar mai fi trebuit să mă aștepți atât, dau ochii peste cap, iar acesta se încruntă la mine în stil de glumă.

—Scuză-mă pe mine fiindcă urăsc matematica.

—Pff, nu-i vorba de asta...

—Ce s-a întâmplat? Privirea lui curioasă o căută rapid pe a mea, iar mimica feței sale s-a schimbat numaidecât într-una îngrijorată.