Marko

Capitolul 1

,,Uneori ne îndrăgostim de persoanele nepotrivite,,

Clopoțelul sună de ieșire, iar diriginta mă roagă încă o dată să-i prezint liceul noului coleg. Fără să ridic armele în fața ei, mă las păgubașă și risc să îmi pierd 10 minute din viață cu Marko.

—Ce îți place să faci în timpul liber? Poate ieșim la un suc azi și dacă ai m-ai mult timp, îmi prezinți și mie orașul, deschise nesinchisit Marko discuția.

Se pare că are intenții de a ieși cu mine... păcat că eu nu sunt interesată. Nu vreau să-mi petrec timpul cu un bogătan care deja și-a făcut renume în liceu doar după o zi.
Am auzit de toate "activitățile" sale, se pare că-i place să se distreze cu o grămadă de fete prin cluburi și hotele scumpe. Eu nu sunt o ușuratică și sper să vadă asta. Nu vreau să pic în plasa lui ca toate celelalte obsedate care sunt topite după el. Poate v-ați întrebat vreodată de ce proastele își găsesc repede un iubit. Răspunsul este simplu: sunt ușor de manipulat. Eu nu sunt genul de persoană care se încrede ușor în vorbele unui bărbat.

E frumos, nu pot zice nu. Este chiar superb. Cred că face sală după trupul său bine definit care se poate observa prin tricourile sale subțiri, iar parfumul lui m-a cucerit de când l-am cunoscut. Însă pentru mine frumusețea masculină este destul de inutilă. Puterea de seducție a unui bărbat nu constă în cum arată, ci în capacitatea lui de a convinge o femeie că este frumoasă alături de el.

—Îmi pare rău, nu am timp. Trebuie să lucrez cu trupa la niște versuri și chiar nu am cum să-mi fac timp liber, îl mint frumos pentru al face să înceteze cu avansurile.

—Dacă aveți nevoie de ajutor, aș putea să vi-l ofer eu, se puse la dispoziția noastră așteptând cel mai probabil să îl invit la mine. Păcat că doar am inventat asta.

Aș fi spus: măcar la muzică să se priceapă și el, însă are note destul de bune și la celelalte materii. Păcat că am auzit că tatăl lui a plătit profesorii pentru tot ce se află în catalogul ăla, la rubrica sa. M-ai bine ar învăța decât să umble de bezmetic prin oraș!

—Nu cred că vom avem nevoie. Mulțumesc oricum, îi răspund politicoasă, mergând mai departe.

Reușesc până să se sune de intrare să-i prezint tot. Cât timp ne-am plimbat pe holurile liceului am observat o atracție din partea lui. Privirea lui nu m-a lăsat deloc în pace. Am simțit cum îmi analizează fiecare gest și fiecare pas. Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Nu vreau să am de a face cu el și gata.

—Trebuie să mă duc până la dulap pentru a-mi scoate cărțile, îl anunț înainte de a pleca de lângă el.

—Eu mă duc în clasă. Ne vedem acolo, îmi zâmbise după care se îndepărtă de mine.

La dulapuri, o găsesc pe Lisa care își scotea cărțile pentru oră. Cu siguranță acum o să înceapă interogatoriul.

—Uite cine vine, domnișoara ghid, râde pe înfundate când mă apropii de ea.

—Foarte haios, draga mea. Poate am să mă gândesc cândva să fac o carieră din asta, îi zic râzând în timp ce îmi deschid dulapul.

—Cum a fost?

—Cum să fie...

—V-am văzut, părea să te placă. Îmi atrase aceasta atenția cu privirea spre Marko, care se vedea urcând scările.