Ea, o tarancuta a Sudului plina de sarcasm si cu ziduri in jurul inimii care ar intrece pana si zidurile lui Jericho, doreste doar sa afle raspunsuri la intrebari de mult uitate. Un tata omorit intr-un mod suspect si o datorie la un camatar o fac pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul XLV
Crescând cu o bunică ce avea un nas de lup şi urechi de bufniţă a învăţat-o un lucru sau două despre furişatul înapoi în camera ei după ce a stat cu mult peste ora de culcare.
Dar aceasta nu era o căsuţă cu trei dormitoare ce avea podele ce scârţâiau. Era unul dintre cele mai mari hotele din Vegas, unde ea nu trebuia să evadeze numai o pereche de ochi, dar o sută de perechi ce nu clipeau. Ştiind exact unde se aflau camerele, ea şi-a păstrat peruca roşcată şi privirea pe podea, în timp ce şi-a croit drumul prin cazino spre camera unde avea să se întâlnească cu Jacky.
Cu toate acestea, înainte să ajungă la zona de limită înaltă, o mână rece şi uscată a apucat-o de încheietură şi a condus-o spre coridorul care dădea la lifturile ce aduceau oaspeţii înapoi la încăperile lor.
Nu a trebuit să îşi ridice privirea ca să vadă cine a prins-o.
- Bună seara, Rose, a mormăit Webster Caldwell de lângă ea fără să îi arunce o privire, în timp ce a apăsat butonul pentru lift.
Micul coridor era gol, în afara gardianului de vreo treizeci de ani, a cărui sarcină era să verifice persoanele dubioase ce încercau să intre în lift, cerându-le să îi arate cheile de la camerele lor.
Liftul din dreapta lor a suna când uşile s-au deschis. Cu o smucitură delicată, dar fermă, Webster a condus-o în cutia de metal. Rose nu s-a opus. Nu era prima dată când era prinsă în flagrant şi învăţase că cea mai rapidă cale din a ieşi din acel gen de încurcătura era să admită că era vina sa, să promită că nu o va mai face niciodată şi să se retragă în camera ei. Uşor ca bună ziua.
Au urcat în lift, iar Rose l-a privit pe Webster apăsând pe butonul cu numărul etajului ei, urmat de cel care închidea uşile. Trebuia să îi suporte prezenţa doar pentru câteva minute, în timp ce cutia urca la etajul douăzeci şi trei, unde ea, Asher şi Grace aveau apartamentele.
- Este un pic cam târziu pentru o plimbare, nu crezi? a întrebat, când i-a dat într-un final drumul.
El şi-a pironit privirea înainte, refuzând să se uite la ea.
Rose nu s-a putut opri din oftat. Webster nu avea să fie o companie plăcută.
- Iar tu eşti prea sinistru ca să fii o dădacă, nu crezi? a fost replica ei seacă.
Acesta chiar nu era momentul pentru subtilităţi delicate, mai ales când venea vorba de Webster.
Bosumflatul de Caldwell a tăcut, falca lui încleştându-se. Rose a furat o privire către ecranul ce indica etajul la care ajunseseră şi a fost uşurată să vadă că îi mai despărţea câteva etaje, până avea să fie liberă.
Liftul s-a oprit brusc, înainte ca uşile să se deschidă ca să îi lase să iasă.
Liniştea încărcată a continuat să planeze peste ei, în timp ce se îndreptau spre apartamentul lui Rose, care se afla la patru uşi depărtare de al lui Asher şi Grace. Apartamentul lui Michael se afla cu cinci etaje mai sus.
