Ea, o tarancuta a Sudului plina de sarcasm si cu ziduri in jurul inimii care ar intrece pana si zidurile lui Jericho, doreste doar sa afle raspunsuri la intrebari de mult uitate. Un tata omorit intr-un mod suspect si o datorie la un camatar o fac pe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bătăile din uşa sa nu au speriat-o. A luat paharul cu vodcă de pe măsuţa ei de noapte, care a lăsat un cerc de umezeală pe măsuţă din cauza lipsei de protecţie, înainte să se ridice şi să deschidă uşa pentru Webster.
Ea îl aştepta. După ce a părăsit biroul lui Austin, Webster a fost trimis să se întâlnească cu ea la cazino ca să îi dea lista cu lucrurile de care avea nevoie pentru a se ocupa de Jacky, care lucra tura de noapte în acea seară. Cât de potrivit, s-a gândit Rose neîndurătoare, deoarece avea să fie ultima tură pe care Jacky avea să o lucreze, înainte să fie trimisă direct la cimitir.
Cu privirea înceţoşată, ea l-a salutat pe Webster înarmată cu expresia întunecată pe care o rezervase doar pentru el.
- Ai luat-o?
S-a referit la cocktailul special de downers pe care Webster le-a asigurat pentru ea de la ferma din Nevada. Era un nou drog pe care Austin a tot încercat să îl dezvolte şi să îl perfecţioneze cu ajutorul farmacologilor lui. Brevetul excepţional a fost numit noua cocaină, deşi nu era deloc ca ilicitul drog recreativ. Era făcut din o combinaţie de downers – barbiturice – care, în cantităţi mici, îi puteau oferi utilizatorului un sentiment de euforie şi satisfacţie relaxată, în timp ce se afla într-o stare de amorţeală fizică. Era cel mai popular produs al lui Austin, din cauza calităţii unice. Făcea Vicodinul să arate ca Advil sau Tylenol. Dar cea mai bună parte a acestui drog era că era virtual nedetectabil. Nu putea să fie uşor detectabil făcând un text toxicologic de gamă largă. Cineva trebuia să ştie ce să caute ca să îi identifice prezenţa în sângele utilizatorului.
O doză mare a acelui mix special era fatală. Putea să paralizeze pe cineva în câteva secunde – iar fără un tratament imediat, putea să cauzeze, eventual moartea. Pe scurt, era arma perfectă. Un criminal tăcut.
Privirea lui Webster a măsurat-o de sus până jos, observând paharul de alcool incolor din mâna ei, care explica ceaţa ce îi acoperea ochii, înainte să îi înmâneze punga maro cu două fiole de „lichid D".
A trecut de ea, intrând în apartamentul ei modest.
- Eşti sigură că eşti pregătită pentru asta? a întrebat scanând încăperea.
Erau sticluţe de vodcă aruncate pe măsuţa din faţa televizorului şi alte câteva pe măsuţa de noapte.
- Cât ai băut?
Rose s-a împiedicat înapoi spre pat, dând din şolduri teatral şi astfel oferindu-i răspunsul la întrebare: mai mult decât destul.
Paharul a făcut un sunet puternic când l-a lovit de măsuţa de cafea. A trecut de aceasta pentru a se duce la piciorul patului ca să îşi ia pantofii cu toc cui de lângă pat, pe care i-a încălţat cu foarte puţină graţie. Alesese o rochiţă neagră cu spatele gol pentru acea seară. Era o înmormântare până la urmă.
