Mâna omului mort

Epilog

Si incepem cu calatoria lui Lukas de a o cere pe Rose de nevasta. Nu va inchipuiti ca va fi un proces usor. Nimic nu este usor cand vine vorba de Rose Arrington. 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Epilog

5 luni mai târziu...

Degetele i s-au oprit când au atins nodul rotund şi mătăsos care se afla la câţiva centimetrii sub sânul ei. „Este doar o cicatrice," a trebuit să îşi amintească. „Ea este bine acum," şi-a spus, ignorând vocea pizmaşă dinăuntrul său care a pufnit din cauză că a lăsat-o să fie rănită. „EA APROAPE A MURIT!" a şuierat vocea. „Nu," şi-a spus, închizându-şi ochii. „Ea nu a fost aproape de moarte". El nu avea să îi permită niciodată Morţii să o ia.

Aceasta probabil a simţit muşchii încordându-se ai braţului său şi s-a întors o idee ca să îşi treacă degetele prin părul răvăşit, încercând să îl aline. Ea fusese cea care fusese rănită şi tot ea încerca să îl calmeze pe el? „Naivă, micuţa femeie."

- Urăsc asta, a mormăit, trasând cu delicateţe bucata de piele unde glonţul a intrat în corpul ei în acea noapte a arestului lui Austin.

Trupurile lor goale erau încurcate sub o pătură subţire având doar luna plină ca martor.

- Reese cunoaşte un bun chirurg. Doar nu o întreba cum l-a cunoscut.

Rose a chicotit.

- Dar eu vreau să o păstrez, s-a plâns. Mă face să mă simt ameninţătoare. De parcă am propria mea Inimă Purpurie.

Aceasta poate o numea insigna ei de onoare. Cicatricea sa de luptă. Dar pentru el, era doar o constantă dovadă a faptului că a eşuat să o protejeze.

Au trecut cinci luni de la „accident" – aşa au ales să îi spună: Un accident. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Cinci luni de lenevit şi pur şi simplu trăindu-şi viaţa ar fi trebuit să fie îndeajuns pentru Lukas. Unii ar fi făcut şi supradoză de la atâta timp singur cu o singură persoană, dar nu el. Nu cu ea. Numeşte-l egoist, dar îşi dorea ca acele cinci luni să fi fost mai lungi.

Prima dată când au făcut dragoste după „accident" a fost la o lună după operaţia ei. El a fost foarte atent şi delicat, încât aceasta aproape a lătrat la Lukas că o trata de parcă era făcută din porţelan.

Ceea ce l-a ofensat. Nimeni, niciodată, nu l-a acuzat pe Lukas Halstein că era un pămpălău în pat. Aşa că aruncându-i o privire şi mârâind, el a avut grijă de ea.

Momentele lor de pasiune erau deosebite, fluctuând între tandre şi provocatoare, între dulci şi sălbatice, între neîndemânatice şi suave. Dar un lucru rămânea constant, şi acesta era lipsa de reclamaţii de la clientul lui satisfăcut.

Acum, Rose revenise pe picioarele ei. Împreună cu tatăl ei, Michael, ei încercau să salveze ce mai rămăsese din imperiul lui LaBassiese. Nu pentru bani sau pentru moştenire, dar pentru traiul a mii de angajaţi care depindeau de ei.

Lui Rose şi Michael li s-a cerut să depună mărturie împotriva lui Austin pentru trişare, contrabandă şi producţia şi distribuţia de substanţe ilegale. Justiţia a fost făcută rapid şi fermă. Austin a primit un minim de patruzeci de ani în închisoare fără nici o ocazie de eliberare şi avea să se alăture grupului de OJ Simpson ca unul dintre celebrităţile care împodobeau închisoarea Lovelock, din Nevada. Din nefericire, din cauza lipsei de martori şi a unei dovezi mai consistente, cazul de omor împotriva lui Austin a fost înlăturat, spre supărarea familiei Arrington.