S-a auzit un sunet încet,
O lacrimă pe obraz s-a prelins,
Amintirile au năvălit în suflet,
Durerea și regretul care nu s-a stins.
Degetele au trecut ușor peste clape,
Au încercat să fredoneze o melodie,
Dar un văl a trecut printre pleoape
Și au pierit acele note scrise pe hârtie!
Ea a uitat! Ea a lăsat totul în urmă
Și doar pianul a rămas să mai privească,
Și doar trecutul mai răsună,
Și doar tăcerea vrea să mai șoptească.
Muzica ce curgea prin vene,
Fericirea ce străpungea sufletul,
Toate au fost transformate în durere
În inima ce o sugrumă urletul.
Un pian care plânge în uitare,
Un pian de culoare cenușie,
O greșeală fără cugetare
Și el se închide pe vecie!
Ea se ridică încet, privește în jur,
O lumină slabă pe la geam pătrunde,
Un destin predestinat prea dur
Sau o decizie măsurată în secunde.
Nu, el pianul, este un vis
Și tot ce înseamnă e o iluzie,
Un cântec pe hârtie scris,
Un gând provocat de o confuzie.
E prea târziu pentru regret,
Trecutul nu se șterge,
Prezentul aflat sub misterul unui secret
Și drumul pe care îl va alege.
,,Adio, pian, tu vei rămânea în inimă,
Adio, prea mult ai însemnat,
Adio, revederea noastră ultimă,
Adio, te-am iubit, dar m-am resemnat"...
أنت تقرأ
Orașul stelelor
الشعرAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...
