Suntem doar doi necunoscuți
Despărțiți de-un univers întreg.
Și privim ambii către cer tăcuți,
Într-o lume în care emoții se aleg.Iubim cuminți în taină, în tăcere,
Fiecare pe un om aparte al său,
Dar, Doamne, ce împovărată durere,
Căci tu nu știi că sufletul-mi e-al tău!Te văd, te aud, te percep doar pe tine
Și-mi doresc cu nebunie să te sărut!
Și simt că mă transform în niște ruine,
Dar nu pot să-năbuș trăirea ce-a crescut!În inimă-nflorește o obsesivă iubire,
Disperarea din adâncuri mă sugrumă,
Sentimentele mă țin în eternă robire
Și rațiunile cu cruzime se consumă!Iar tu dulce zâmbești unei alte fete,
O îmbrățisezi și o ții la piept strâns,
Însă suspine se aud de după perete,
O necunoscută se revarsă în plâns.Îmi desenez în gând al tău portret
Și mă conturez pe mine alături,
O imaginație a unui stupid poet,
Căci în realitate e ușor să mă înlături.Între două lumi paralele ne aflăm,
A ta fiind lipsită de existența mea.
Pe aceleași poteci ambii ne plimbăm,
Însă-n orice noapte nu cade aceeași stea.Ce faci tu acum? Cum o mai duci?
Ești fericit? În aceste clipe zâmbești?
În sufletul ei lumină puternică aduci?
Atunci eu îți permit să strălucești.Adio, eu nu mai am nici o speranță,
Doar un lucru vreau să îți mărturisesc:
Tu ești unica dragoste în a mea viață
Și vreau să-ți spun că te iubesc...
CITEȘTI
Orașul stelelor
PoetryAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...