Orașul stelelor

Ultima petală a unui trandafir...

,,Te iubesc..."
A răsunat în liniștea mortală,
,,Vreau doar să zâmbesc,"
A șoptit ea rupând înc-o petală.

Ecoul cuvintelor s-a destrămat,
În gânduri îi purta ea chipul.
A atins ușor trandafirul catifelat
Și amintirile i-au șters timpul.

Îi revedea din nou trăsăturile feței
Și se pierdea în oceanul ochilor săi,
Dar cum să-ți cunoști limita existenței,
Când tu nu mai mergi pe aceleași căi?

Când luceafărul viselor tale a dispărut,
Când ploaia îți inundă sufletul,
Când ai iubit cu patimă atât de mult,
Și ți-a tulburat el cugetul!

Doar suspinile se mai aud
Și lacrimile cad fără oprire,
Valurile au lăsat locul ud
Și au închis orice ieșire!

El nu mai este, el a plecat,
E atât de greu de recunoscut,
Când realitatea crudă te-a acaparat,
Să mai speri la un sărut.

Să-ți creezi iluzii, basme fără sens,
Căci cerul nu poate să-l întoarcă,
Căci sentimetele au trăit intens
Însă el nu vine, chiar dacă ele-ncearcă.

Privești doar stele cu speranța să-l regăsești,
Dar de acolo de sus nu se mai vede,
Poți doar cu gândurile să rătăcești
Și să mai ai tăria de a crede.

Au rămas doar cioburi din oglindă,
Doar taine învăluite în mister,
Regretul trist să te cuprindă
Și umbra razelor ce pier.

Se aude un sunet încet, îndepărtat,
O inimă ce bate fără oprire,
Un suflet distrus, zdrobit, uitat,
O lacrimă prelinsă de iubire.

,,În nopți în care am ascuns tăcerea,
În vise luminate în chipul tău,
În șoapte ce au spus durerea
Și infinitul sufletului meu."