—Departe, la orizont...
Ce e dincolo de el?
—E al inimilor front
Ce scot arme din oțel.
—Nu vreau, nu pot
Să duc această luptă,
Chiar dacă știu să-not,
Marginea e prea abruptă.
—Te impune cineva?
De ce nu renunți?
—N-am drept la altceva,
Trebuie să trec munți.
—Ești fericită acum?
—Da, la eternitate.
—E greșit al tău drum,
Răspunsul ți-i o falsitate.
—Cum să zâmbesc,
Dacă am pierdut?
—Dar cum trăiești,
Dacă cerul a căzut?
Îți continui viața,
Indiferent de orice,
Se va sparge gheața
Din întrebări retorice.
E singura ce avem
Și trebuie să prețuim,
Noi oameni suntem,
Pentru asta viețuim.
—Atât de bine cunosc,
Dar sufletu n-ascultă
Și nu pot să recunosc
Această tânără, adultă.
—Nu plânge, nu certa,
Nu urî, nu învinui,
Chiar de nu poți suporta,
Marea se va liniști.
—Totul va fi bine, da?
—Sigur, totul se va trece...
—E atât de rece zăpada!
—Durerea o să plece...
—Departe, la orizont?
—Da, la infinit de stele.
—E al inimilor front?
—E al viselor pastele.
Noapte bună,
Dormi în pace,
Sub clar de lună,
Codrul verde tace...
BẠN ĐANG ĐỌC
Orașul stelelor
Thơ CaAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...
