Un arcuș trece ușor peste strune,
O melodie tristă răsună ca un ecou,
O interpretă învăluită de pasiune
Se compară cu actorul din platou.
Violoncelul cântă în note disperate
Și trăirile sunt venite din adâncuri
Picăturile de ploaie cad nenumărate,
Ea fiind demult pierdută între gânduri.
Mișcări tandre ale mânii se-mpletesc,
Instrumentul greu apasă peste ele,
Dar totuși ce frumos ei se iubesc
Un violoncel și-o fată printre stele.
Sunetul lui nu poate fi confundat,
Maniera lui aparte de redare,
În ton cu inima fiind el acordat
Posedă o unică, puternică valoare.
Scena e pustie, lipsită de spectatori,
Dar cântecul înflacărat acoperă golul.
Ei doi fiindu-și proprii autori
Ei alegându-și în viață singuri rolul.
Zâmbete, lacrimi, ardoare și dorință,
O luptă crâncenă de contraziceri,
Un contrast între fericire și suferință,
Limita ștearsă pentru interziceri.
Ea nu mai aude nimic, el nu vede,
Sufletele lor în tacte s-au unit!
Speranța le permite de a crede
Că visul lor măreț s-a împlinit.
O poveste feerică de iubire
A unui violencel și-un om,
Un paradox ciudat de nepotrivire,
Dar care a rodit asemeni unui pom.
Muzica lor evocă amintiri,
Vraja ei nu cunoaște sfârșit.
Evidente și clare deosebiri
Le-au asigurat finalul fericit...
YOU ARE READING
Orașul stelelor
PoetryAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...
