Am desenat o graniță în minte,
Mi-am impus atâtea restricții,
Și vise îngropate în morminte,
Și ale inimii grele interdicții.Pentru că lumea m-a pus jos,
Mi-a frânt aripile către stele,
Iar hainele speranței s-au ros
Și din dorințe am făcut nuiele.Pumnul însângerat l-am strâns,
M-am adunat din mii de cioburi,
Am legat rana sufletului deplâns
Și am început să pictez globuri.Unul câte unul le-am format
Și ușor le-am prefăcut în fluturi,
Căci experiența mi-a confirmat
Că istoriile au doar începuturi.Cerul înalt nu poate fi o limită
Când există atâția pași pe lună,
Puterea umană este nesfârșită,
Orice încercare poate să răpună.De aceea mi-am astupat auzul,
M-am izolat de părerile din jur,
Și nu am mai primit refuzul,
Și-am șters nuanțele de sur.Nu îmi spuneți voi, unde este
Al meu propriu lucid orizont,
Căci pot trăi chiar și în poveste,
De margini, însă, fără a ține cont.Visele-mi sparg bolta cerească
Și se rotesc libere în univers,
Iar dacă ele o să se risipească
Am să le-așez în al poeziei vers.
![](https://img.wattpad.com/cover/175873967-288-k575235.jpg)
YOU ARE READING
Orașul stelelor
PoetryAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...