Orașul stelelor

Ritmul nebun al inimii...

A căzut un fulg de nea...
Aerul îl inundă gerul,
Așteptarea este grea,
Când iarna tulbură cerul.

Dar te privesc cu ochi blânzi
Și ei șoptesc iubirea.
Îmi amintesc acele izbânzi
Când tu mi-ai cucerit gândirea.

Vreau să te strâng în brațe,
Să te țin la pieptul meu,
Să împletesc firele în ațe,
Și să zâmbim mereu.

Să mă săruți dulce,
Să îmi șoptești că mă iubești,
Chiar dacă dragostea duce
Doar vise feerice din povești.

Să ne plimbăm sub clar de lună,
Să uităm de-un univers întreg,
Soarele în veci să nu apună,
Lumina ochilor să o culeg.

Să fim doar noi străini de lume,
Un basm frumos creat din stele,
Să îmi pronunți al meu nume,
Cu patima dorurilor grele.

Să îmi atingi ușor firele din păr
Și să-mi ridici fața către tine.
Să cadă lin florile de măr,
Să lege strâns a noastre destine.

Să mă privești cu dragoste nebună,
Să-ți simt răsuflarea tăiată,
Să aud cum inima răsună,
Cum bate de emoții zvăpăiată

Să las o urmă adâncă în suflet,
Să întipăresc cu sânge sentimente,
Să ne pierdem al nostru cuget,
Influențați de ai obsesiei elemente.

Dar taina să rămână încătușată,
Secretul magic să își păstreze esența.
Fericirea noastră izolată
Să ne-ntregească componența.

Te iubesc, aș striga cu voce tare,
Nimeni nu poate să stingă
Flacara iubirii curgătoare,
Chiar dacă nu încetează să mai ningă.

Iarna nu este un obstacol,
Nici furtuna și nici fulgerul,
Bătaia inimilor în unison produce un miracol:
Peste ei coboară îngerul.

Doi oameni mici în univers măreț,
Doi oameni care s-au găsit pe sine,
Împărtășind dragostea cu orice preț
Povestea lor nu poate să se termine...