Fiecare își caută fericirea,
Aleargă în goană către ea,
Dar nu alunecă privirea
Când cade de pe cer o stea.
Suntem orbiți de falsitate,
Căci este ascuns secretul,
Această unică posibilitate
De a șterge definitiv regretul.
Nimeni, nimic nu ne oprește
Din drumul nostru nebun,
Însă, lângă noi, ea licărește
Fericirea ce mi-o supun.
Cea mai presus de toate
Reprezintă sinceritatea,
Scumpă-i a familiei unitate,
Prețioasă este libertatea.
În sfârșit eu am regăsit-o
În aceste lucruri mărunte,
În culori aprinse am vopsit-o
Pentru a da de amănunte.
Un simplu zâmbet inocent,
O îmbrățisare dulce, un sărut,
S-a lipit a puzzle-lui fragment,
Eu am aflat acel necunoscut.
Și acum eu suspin încet,
Ochii căprui mi se umezesc,
Am terminat acest portret
Pe care cu sfințenie-l păzesc.
Cele mai pline de valoare
Sunt lacrimile fericirii.
Aripile mele pot să zboare
Către înălțimile iubirii.
—Mamă, tată, eu vă iubesc,
Vă sunt recunoscătoare,
Prieteni, sunteți dar ceresc,
Iar tu soră, ești o floare.
Ei reprezintă universul meu,
Zâmbetul lor e lipsit de preț,
Se desprinde ușor un zmeu
Ca să dispară urma de dispreț.
Voi oameni, nu căutați
Fericirea acolo unde nu-i!
De fiecare clipă profitați
Și iarba va lua un ton verzui.
Cei ce ne sunt alături, mereu,
Ei întruchipează fericirea!
Și atunci când ne va fi greu,
Vom păstra eternă amintirea!
Peste zile, luni, ani întregi,
Doar ele vor dăinui veșnic,
Momentele pe care le culegi
La lumina slabă a unui sfeșnic.
—Ești fericită acum?
—Da, la eternitate.
—E plăcut acest parfum.
Bazat pe dulcea realitate!
YOU ARE READING
Orașul stelelor
PoetryAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...
