Orașul stelelor

Noi doi asemeni unei eclipse...

Eu astăzi suspin încet,
Imortalizând cerul.
Cu buzele reci repet:
,,S-a dezlegat misterul".

Este o eclipsă de soare
Și lacrimi nu contenesc.
Această neagră culoare
Mă impune să răcnesc.

Luna pe bolta albastră
Astrul ceresc îl acoperă.
Descrisă-i istoria noastră
De această teribilă operă.

Noi doi în beznă pierim,
În acest întuneric intens,
În golul disperării sărim,
În cercul de doliu imens.

Alegem soare sau lună?
Iubire pură sau regret?
În inimi domină furtună
Pe gură-i lacăt și secret.

Și curg șiroaie de sânge
Când lumina se stinge.
Și sufletul nostru plânge
Când tristețea se prelinge.

Negura în jur s-a lăsat,
Însă împreună cu ea
Firul vieții s-a destrămat,
Și-a rupt aripa pasărea.

Suferința ne este destin,
Durerea ne reprezintă,
E otrăvitor acest venin
Pe care luna ni-l cântă.

Dar este deja timpul
Să renunțăm amândoi,
Căci ni-i brăzdat chipul
De picături ce cad șuvoi.

Ea ar trebui să se termine,
Dar e o eclipsă eternă,
E o parte din mine și tine,
S-a stins și ultima lanternă.

,,Adio", ambii încet șoptim
Și plângem privind către cer,
Noi cu desăvârșire vestim:
,,Eclipsa-i finalul iubirii de fier."