Orașul stelelor

Dincolo de barierele timpului...

Trec zile, luni, ani,
Se sting ca stelele în zori.
Devenindu-ne dușmani,
Clipele ce pleacă dincolo de nori.

Timpul ne răpește sufletele,
Ne distanțează inimile,
Ne orbește cugetele,
Ne coboară înălțimile!

Uităm de noi, fugind grăbiți,
Călcăm peste oameni fără milă!
Nu apreciem, fiind iubiți,
Scuzându-ne că viața-i dificilă!

Gonindu-ne sălbatici după vreme,
Ne transformăm în fiare din pădure!
Ne cufundăm cu capul în probleme,
Lăsând în urmă sentimente pure...

Dar secundele se înghit nesăturate,
Minutele nu-și încetează ritmul,
Măsurăm amănuntele-n durate,
Și nimeni nu-ntrerupe algoritmul!

Visăm ca acul să se frângă în două,
Ca ceasul să se spargă în bucăți,
Dar ticăiul enervant ne cântă nouă
Cu note împărțite în unități!

Și strângem pumnii acoperiți de ură,
Sângele fierbe aprins în vene,
Pentru a supraviețui în lupta dură
Muncim în sudoarea normei cotidiene.

Suntem privați de amintiri,
Nu avem ce vedea în urmă,
Fiind influențați de rătăciri,
Nu observăm când cade a toamnei brumă.

Timpul valoros ne părăsește,
Dispar momentele frumoase.
Pentru acel ce nu prețuiește
Florile prind culori veninoase.

Doar când te oprești puțin
Și ridici ochii către cer,
Lacrimile adevărate revin,
Descoperi taina unui mister.

Ceasul se oprește doar pentru tine,
Îngheață chiar și adierea vântului.
Și aluneci lin pe imaginare patine,
În întimpinarea trecutului.

Tu ești stăpânul timpului,
Tu ești deținătorul lui!
Află esența scopului,
Prinde aripile zborului...