O zi, doar o singură zi
Ca să se schimbe totul,
Doar zgomote vor auzi,
S-a prăbușit aici pilotul.
El a condus acest avion
Făurit din pură fericire,
S-a rupt al grifului creion
Ce a dus spre nenorocire.
O clipă sau o secundă,
Un trecut sau prezent,
O navă ce se scufundă,
Ori avionul arzând lent.
Sunt întrebări stupide
Pentru niște murinbuzi.
Atâtea suflete invalide,
Atunci pe cine să acuzi?
Pentru ei doar un minut
Atât de mult înseamnă,
Căci dacă s-ar fi reținut
N-ar fi fost trista toamnă.
Sute de mii de victime,
Traume nu doar fizice,
Ci și psihologice, intime
Și cine ar fi putut prezice?
Un zâmbet larg, sincer
Pe o față de copil mic,
Se înalță ruga către cer
Să nu se-ntâmple nimic.
Dar, totuși, el a căzut,
S-a prefacut în cioburi,
Incidentul neprevăzut
A rupt aripi de zboruri.
Doar lacrimi au rămas,
Suspine tari, sfâșietoare
Și doar acele unui ceas
Amintesc raza lucitoare.
Direcția lor necunoscută
Acum e lipsită de menire,
În această suferință acută
E loc doar de grea rănire.
,,Doar o secundă în urmă
Eram mulțumită că plec,
Aș da tot să fie o glumă,
Să nu fi suferit dur eșec"
Asta răsună în mintea lor,
Asta prea mult își doresc,
Însă zac acele morminte
Care memorii întipăresc.
Avioanele sunt făcute
Ca să aterizeze încet.
Printre inimi tăcute
Se ascunde alt secret.
YOU ARE READING
Orașul stelelor
PoetryAm construit un oraș din stele, în mijlocul lor scânteind sufletul unui poet. În fiecare dintre ele am așezat cu grijă versuri impregnate cu petele aprinse ale sentimentelor. Amprenta mea se află în această culegere de trăiri. Sunt un simplu trecăto...
