MALIK.

ELEVEN.

Chiar în ultima carte pe care o citisem aveam marcat un astfel de moment, de fiecare dată când citeam încercam să simt, dar acum că simt totul e ca și cum eu și Malik devenisem un capitol întreg.

Îmi era teamă, dar teama se transforma în extaz, îmi simțeam sângele din vene cum pulsează mai repede, inima îmi bătea în gât și puteam să-mi aud propriul puls, buzele lui se mulau pe gâtul meu și lăsau urme vineții, îmi sugea fiecare porțiune de piele și vârful degetului său se plimba într-o linie prelungă peste coapsa mea, chiar dacă asta era ce voiam să simt, tânjisem atât după atingerile sale, după efectele pe care le avea asupra pielii mele și senzațiile tari care îmi făceau stomacul să se întoarcă, nu puteam să-l las să profite de mine.

M-am dezmeticit din brațele lui, mă uitam confuză la imaginea din fața mea care se sfărâmase în 4 părți, eram atât de amețită și simțeam tot acidul din stomac cum mi se oprește în capătul pieptului, Malik a căzut pe patul din spatele său și aștepta să fac următoarea mișcare.

Pur și simplu mă ghidam prin întuneric spre ușă, pipăiam peretele și cumva am ajuns la cleanță, el era atât de beat și pupilele sale dilatate și mărite erau atât de transparente, gura îi mirosea a toate combinațiile pe care le încercase. A ajuns înaintea mea la ușă și mâna lui a atins-o pe a mea după ce degetele mele se înconjurase în jurul cleanței, încercam să înghit nodul uscat care mi se pusese în gât și el a încleștat cleanța și și-a lipit spatele de ușa putredă și cu vopseaua crăpată, se uita la mine și puțina lumină îi dezvelea tatuajele de pe triunghi și abdomen, buzele îi erau crăpate și fiecare mușchi era încordat și stătea în aceeași coordonanță elegantă cu tatuajele sale.

– Ce cauți în camera mea?

Se răstește la mine și mă fixează cu privirea.

– În orice caz nu pe tine.

Spun și încerc să-l împing din ușă ca să-mi fac loc să ies, dar el în schimb mă împinge și eu aproape cad pe trunchiul canapelei.

Îmi atenuez căderea în mâini și mă opresc pe brațul canapelei, mirosea a transpirație și era atât de uzată, materialul ei se simțea dur, el se uita cu aceeași fixație la mine și expresia lui era neutră.

– Ce crezi că faci?!

Mă răstesc și revin la el împingându-mă cu mâinile în pieptul lui.

– O să te învăț eu minte, puștoaico.

Spune și îmi prinde încheietura și mi-o răsucește la spate, capul meu stătea rezemat de brațul canapelei, simt cum marginile rochiei se ridică și se freacă de pulpele mele.

– Abel, oprește-te..

Îi cer și capul meu se răsucește în direcția lui, îi simt respirația în ceafă și buzele lui cum se opresc pe pielea mea și trasează cerculețe cu limba.

– Malik, încetează..

Spun și simt cum fiecare celulă din mine îl strigă pe nume, era ca și cum mintea lui se conectase cu simțurile mele și îmi știa fiecare punct sensibil.

– Ăsta e un joc murdar, iubito. O să te pătezi.

E tot ce spune, aerul devenise fierbinte și respirația lui pe gâtul meu mă făcea să îmi abțin fiecare gemăt între buze.

– Lasă-mă..

Atribui și îi simt corpul cum stă deasupra mea, îi simțeam degetele lungi cum ajunseseră la lenjeria mea și se jucau cu materialul.

– Nu..

Replic și mă trezesc din tranșa lui, din fericire eram destul de conștientă să nu îi ofer șansa să profite de mine.