MALIK.

Pulbere de stele.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în timp ce citiți, enjoy!

Malik reușise să-mi ia prejudecățile, mințile și pătrunsese în cel mai sensibil loc din mine – inima mea.

Inima mea stătea în palma lui și îmi era frică să nu își strângă pumnul, mi-era teamă să nu își înfinge unghiile în inima mea care bătea fragil în mijlocul palmei sale.

Îl simt cum se apropie, cișmeaua veche de lemn scârțâie sub tălpile sale și eu mă tem să mă-ntorc și să-l privesc.

Era o teamă firească? voiam să păstreze distanța de mine fiindcă apropierea noastră declanșa în mine tot ceea ce uitasem pe parcursul unui an.

Îmi aminteam cine e și fiecare rană a mea uscată se decojea și căpăta din nou frâu liber să mă doară, din nou se apăsa pe ea, din nou sângeram și nu mai aveam putere să mă bandajez.

– Regretul se simte ca un sentiment rece, știi? alunecă pe șira spinării tale și îți transmite ace în tot corpul.

Îi aud vocea și timbrul răgușit din spatele urechilor și înghit lacrimile care îmi plecaseră din colțul ochilor.

– Regreți?

Rostesc și vocea mea e scăzută.

– Am tratat un bine cu rău și probabil trebuie să-mi achit păcatul.

Degetele lui se înfășoară în jurul încheieturii mele și îmi rotesc capul spre el.

– Ne-am pierdut unul de altul și acum nu știm de unde să ne adunăm.

Degetul lui înaintează spre obrazul meu și îmi duce o șuviță după ureche în timp ce mă privește cu ochii umezi.

– Rănile pe care ni le-am provocat ne amintesc cine suntem.

Continuă și buricul degetului său îmi șterge obrazul umed de la lacrimi.

– Nu-ți cer să mă ierți pentru că știu că nu ești pregătită s-o faci.

Spune cu mici întreruperi fiind copleșit de lacrimile care i se adunaseră în colțul ochilor.

– Dar tu ești pregătit să mă ierți?

Spun cu buza tremurândă și lăsând contactul vizual să se instaleze între noi.

Aștept un răspuns, dar ezită să mi-l dea buzele lui deschizându-se și închizându-se de câteva ori.

Degetele lui s-au dezlipit din jurul încheieturii mele și s-a răsucit pe câlcâie dând să plece, dar piatra de la gâtul său era atrasă magnetic de cea de la gâtul meu și într-o clipire din gene s-au lipit una de alta imobilizându-l pe loc.

Piatra m-a făcut să mă lovesc de respirația lui și de ochii lui care mă cercetau îndealungul, nasul meu l-a atins pe-al său și inima s-a micșorat în mine devenind cât un pumn și pulsând incontrolabil.

Ochii noștri s-au întâlnit și buzele lui se apropiau încet de-ale mele, pietrele schimbase efectul dintre noi și căpătasem alte roluri acum.

Dar puteam să avem alte roluri? să ne prefacem pentru un minut că nu există greșeli, regrete și răni nevindecate între noi?

Buzele lui s-au izbit de-ale mele și mi-au activat toate simțurile, aveau gust de mare sărată și mici particule de nisip stăteau uscate pe stratul cornos al buzelor sale fragede.

A fost un sărut plin de dor și nevoie, dar asta nu schimba sensul întâmplărilor, buzele noastre s-au dezlipit urmate de ploapele noastre care s-au deschis.