MALIK.

Orion&Sirius🌌

Notă; ascultați piesa atașată pentru un efect mai profund în timp ce citiți, enjoy!

Seara s-a lăsat peste mine și peste Malik și din colțul lunii se vedea amurgul, era o lună nouă. Era lună plină și lumina ei se reflecta pe pandativele noastre, avea o conexiune care nu ne lăsa să ne dezlegăm unul de celălalt.

Ne-am urcat pe acoperișul cabanei și admiram stelele începând să înconjurăm fiecare constelație cu degetul, eu îmi țineam capul înclinat spre el și el mă privea printre genele sale mari și negre stăruitor.

– Mi-am dat seama de ce sufeream de insomnii.

Timbrul lui sparge bula de tăcere care se instalase între noi și mă privește cu colțul ochiului.

– Nu am nevoie de somn pentru că eu încep să visez doar când sunt cu tine.

Continuă și vocea îi derapează într-un mic suspin subțire.

– Dar eu de ce sunt melancolică?

Întreb și îmi las capul să cadă pe pieptul lui firele mele de păr gâdâlindu-i nasul fugitiv.

– Pentru că mintea ta e pierdută-n mintea mea.

Răspunde și își dă drumul la respirație pieptul scâzându-i.

– Îmi e teamă de sfârșitul cărții.

Gândesc cu voce tare și degetele lui se înfiripă sub bărbia mea ridicându-mi capul spre el.

– Tu ești singura care îl poate decide fiindcă tu ești autoarea.

Stă în șezut și degetele noastre se pierd unele între altele.

– Tu m-ai creat folosindu-te de mintea și de inima ta.

Îmi sărută fiecare deget și privirea lui e inocentă zâmbind parcă cu colțurile ochilor care s-au alungit. 

– Dar nu bănuiai probabil că autoarea și personajul fictiv se vor îndrăgosti.

Continuă și își clatină capul într-o parte râzând.

– E prima carte în care autoarea se îndrăgostește de personaj.

Râd în sicron cu el și pentru un moment mă opresc să-l privesc, buzele sale sunt extinse pe toată fața într-un zâmbet sincer care-i dezvlește caninii.

– Ce ți-a lipsit cel mai mult într-un an?

Îmi plec capul și mă joc cu degetele în poală.

– Să te am din nou.

Ochii noștri se întâlnesc în momentul când eu îmi ridic bărbia și îi studiez scurt trăsăturile feței.

– Am un cadou pentru tine.

Abandonează contactul vizual și își menține forța în mâini sărind de pe acoperiș și scururându-și hainele ușor.

– Dă-mi mâna.

Își întinde mâna spre mine și eu îmi târăsc corpul spre margine așezându-mi mâna pe umărul lui și sărind.

Inspir înfundat și mă scutur de praf uitându-mă peste umăr la Malik care înaintase în cabană și se uita cu coada ochiului după mine.

– Mi-am lăsat și eu semnătura pe carte fiind personajul tău principal.

Se uită pe sub gene timid și îmi întinde un volum din "EROINA" așteptând să-l apuc între degete.

Sprâncenele mele se ridică pe frunte și îl privesc stăruitoare, abandonez contactul vizual în timp ce mut filele cărții și ea se deschide pe mijloc.