MALIK.

FIFTEEN.

– Nu îmi inspiri frică, doar că uneori nu te controlezi suficient..

Atribui și îmi înghit suspinul mutându-mi privirea de fiecare dată când el încerca să se inflirteze sub genele mele.

– Să mă controlez? eu sunt doar corect, cât se poate de cinstit.

Mimează un zâmbet fals, ironic și i se evidențiază gropițele în obraji.

– Cu ce ești cinstit? ai trecut pe lângă mine intenționat cu viteza aia ca să derapez!

Exclam și încerc să mă dezmeticesc din strânsoarea lui, mă prinsese în brațele lui solide ca o menghină.

– Încerci să inventezi o scuză acum? fii serioasă, eu am câștigat și pariul e pariu.

A vorbit peste buzele mele și pielea mi s-a întărit, era atât de greu să fac față impulsului care voia să-i cedeze.

– Ai fost de acord să fii a mea dacă câștig, de ce ripostezi?

Continuă și buzele lui se plimbă peste ale mele, murmură și îmi ridică mâinile deasupra capului strângându-mi încheieturile în degetele sale.

– Nu ai fost corect nici eu nu o să fiu corectă, eu..

Apuc să rostesc, dar respirația lui întretăiată în ascendent cu a mea și modul în care buzele lui plasează săruturi umede pe gâtul meu, mă oprește, scâncesc și mă opresc înghițind un nod de salivă.

– Vezi? bătăile astea sunt ale mele, eu le controlez.

Spune și îmi presează sub buze zona pulsului din gât.

– Eu mențin echilibrul pulsațiilor, e ca și cum depinzi de mine ca să te țin în viață.

Rostește în șoaptă, vocea lui se sincronizează cu liniștea din cameră.

Aveam impresia că nu vorbește că, doar îmi citește gândurile, aveam impresia că a pătruns în mintea mea și vocile minții fiecăruia comunică fără să ne folosim de buze.

– 1, 2, 3, 4, 5, 6.

Numără fiecare bătaie presându-și degetul și buzele lui fiind lipite de lobul urechii mele.

– Eu sunt a 6-a a ta bătaie.

Surâde și fruntea lui transpirată se lipește de-a mea, șoldurile mele se mișcă odată cu corpul lui, ochii lui îmi traversează corpul și se opresc pe buze după care creează un contact vizual.

– Asta ce înseamnă?

Întreb cu teamă, ochii mei devenind mici și umezi.

– A 6-a bătaie e ultima și mereu bate în prelung.

Își menține privirea în a mea.

– Asta înseamnă că de mine depinde și să-ți măresc pulsul și să-l scad.

Își umezește buzele uscate și respirația lui îmi menține pielea caldă.

– Dar asta nu face, știi tu, inima?

Spun și înghit în mine tot aerul din jur din cauza căldurii pe care o simt cum urcă în obrajii mei.

– Ba da, tocmai, ai găsit răspunsul.

Îmi desprinde mâinile și se îndepărtează aprinzându-și o țigară în colțul camerei.

– Care e răspunsul?

Întreb frecându-mi umerii și sugându-mi obrazul pe interior.

– Eu sunt inima ta.

Răspunde cu o expresie indiferentă scrumând într-o fărfurie și expirând fumul în mici cerculețe.