MALIK.

The Boat Overturned.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în timp ce citiți, enjoy!

Pietrele erau sfărâmate și împrăștiate în bucăți mici, m-am aplecat să le adun, dar simțeam cum inima mea se strânge ca într-un ghimpe. N-am fost în stare să le păstrez, voluntar sau involuntar am distrus legătura dintre mine și Malik.

Acele pietre trebuiau să mă apere, să fie talismanul meu când Malik nu e lângă mine să-mi poarte grija. Erau asigurarea mea că niciodată nu o să mă pierd de Malik, indiferent cum s-ar fi terminat, acele pietre reprezentau toată perioada când l-am cunoscut, iubirea mea, fiecare moment când mi-a fost dor de el și le-am privit.

Le-am strâns în pumn și grijuliu le-am păstrat într-un săculeț cu mirodenii pentru parfumurile mele, tot ceea ce se întâmpla în jurul meu nu îmi permitea să mai respir.

Malik era gura mea de aer când nu puteam să mai respir, era singurul lucru care mă aduna de unde mă pierdeam.

Dar nu puteam să mai merg la el fiindcă rana deschisă din pieptul meu se adâncea, eu nu mai aveam putere s-o recos.

M-am așezat în pat și am tras pătura la nivelul pieptului stând c-o mână sub cap și cu privirea în tavan, gândul că o să-l pierd pe Malik din cauza inocenței mele mă făcea să experimentez durerea unor cutițe înfipte în spate.

Eram în stare să mă ofer lui doar ca să nu îl pierd? să renunț la inocență, la mândrie și la tot ceea ce mă caracteriza? alegeam să mă murdăresc doar ca să îi împlinesc fanteziile?

Căutam răspunsuri, dar aceste răspunsuri se învârteau în jurul întrebărilor, se răsuceau în mintea mea și pieptul mi se îngreuna, clacam și în disperarea mea eram în stare să fac orice doar să nu îl pierd.

A 2-a zi de dimineață;

M-am trezit având în nări miros de ouă și bacon, mi-am descrețit nasul și m-am ridicat urmând apoi să-mi desmorțesc oasele.

Încep cu încheieturile și termin printr-o rotire a capului, îmi trec pieptănul prin firele de păr și îmi încalț papucii de casă orientându-mă spre miros.

Când cobor Jo stătea la bufet având un șorț în jurul taliei, în mâna stânga avea paleta și amesteca în tigaie.

– Bună dimineața!

Surâde Jo și îmi trage un scaun în timp ce așează un bol cu cereale pe masă.

– E totul în regulă?

Nu mă pot abține să nu analizez ce se întâmplă în jur.

– Părinții noștri au spus să am mai multă grijă de tine.

Începe în timp ce eu introduc lingura în bol și mi-o îndrept spre gură.

– Dar scuzele o să ți le cer din propia inițiativă.

Se așează în dreptul meu pe scaunul liber și vocea lui devine joasă.

– Îmi pare rău că te-am judecat, a fost modul meu de-a te apăra!

Termină și își ferește privirea de-a mea.

– Știu, nu am fost supărată pe tine nici măcar o secundă.

Îmi las mâna peste a lui și el reacționează printr-un zâmbet slab.

– Mulțumesc..

Spune într-un suspin mic și revine la bufet.

Mă bucurăm că unele lucruri începeau să se îndrepte și nu mai era nevoie să mă confrunt cu un haos în fiecare zi, aveam siguranța că niciodată nu o să-l mai pierd pe fratele meu după asta.