MALIK.

FIFTY-FOUR

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în link, enjoy!

Genele i se odihnesc una peste cealaltă ca mai apoi să-și deschidă ochii și să elibereze câteva lacrimi seci.

– Știi ce urăsc? că nu te pot simți la capacitatea maximă, ești un intrus.

Lacrimile i se unesc pe buze și el le îndepărtează cu vârful limbii.

– Ești un intrus în inima mea.

Capul îi cade într-o parte și dintre buzele crăpate eliberează fumul inhalat în mici cerculețe.

– Sunt binele tău.

Îmi las capul pe pieptul lui și el mă strânge sub bărbia lui ducându-și mâinile după mine.

– Probabil că de asta te simt ca pe un intrus. Fiindcă distrugi răul din mine, îl transformi în ceea ce vrei tu să fiu.

Modul în care îi ies cuvintele pe buze mă face să încremenesc și să simt un fior rece care îmi pătrunde stomacul.

– Am citit în carte despre noi.

Adaugă după un moment scurt de tăcere.

– În acele rânduri e alt Malik.

Mă ridic de pe pieptul lui ca să-l privesc și zâmbetul care îmi apăruse pe buze scade treptat la auzul cuvintelor sale.

– Eu nu m-am îndrăgostit niciodată.

Privirea lui se oprește în a mea și fiorul din stomac se prelungește din ceafă traversând mai apoi șira spinării.

– E nefiresc.

Continuă și eu îl privesc de pe marginea patului cum se ridică și își grăbește pașii spre ușă.

– Când o să-ți revină memoria cuvintele astea o să fie principala ta durere!

Mă acaparează impulsul nervos și îmi ridic tonul în urma lui în timp ce membrele lui se opresc pe cleanță.

– Dacă mă întorc într-o realitate unde sunt îndrăgostit, ar fi bine să rămân în prezentul ăsta.

Ușa se bălăngăne în urma lui după ce o trântește și iese furtunos.

Malik nu voia să-și amintească de mine fiindcă îi era frică de posibilitatea ca el să fie altcineva, îi era frică de persoana lui de dinainte de accident. Îi era frică să se întoarcă în trecut, prefera să trăiască ceea ce își amintește și să-și respecte vechea rutină.

Am rămas cu genunchii îndoiți sub mine pe pat privind în urma lui Malik și lăsându-mă captivă în starea de melancolie, fiecare discuție cu Malik mă seca și mă lăsă fără vlagă. Vârful cuțitului din pieptul meu pătrundea mai adânc cu încă câțiva centimetrii și inima mi se scufunda.

Noi rămâneam doi actori care și-au jucat rolurile într-o carte, oare ultima pagină a cărții ne va despărți? cuvintele de pe buzele noastre rămân acolo și se transformă în citate, în fragmente și în amintiri ce-o să ni le amintim prea târziu ca să le putem juca din nou.

Iubirea noastră a fost doar scenariul unui autor? ceea ce simțim unul de față altul împiedică cartea să devină ficțiunea unei minți fiindcă realitatea dintre noi se echilibrează în bătăile inimii mele și ale lui.

Am decis să-l abandonez pe Malik în lumea lui înainte ca a mea să se destrame, nu puteam să risc să devin eu însămi o rană continuă din cauza comportamentului său. Începeam să mă gândesc mai mult la mine și să mă salvez de Malik, dar deocamdată nu aveam nicio vestă de salvare și eu mă scufundam tot mai adânc.