MALIK.

FIFTY-SIX

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată în timp ce citiți, enjoy!

Curajul meu a scăzut considerabil gândindu-mă că Malik îmi va adânci rănile, o să încerce să mă înece în propia suferință folosindu-se de abilitățile sale cele mai bune – să mă umilească, să râdă de mine și să îmi reproșeze că e greșit să-l iubesc.

În ultima vreme începeam să-i dau dreptate în legătură cu iubirea mea, ar trebui s-o îngrop în mijlocul cărților și s-o las să-mi țină semn de carte? s-o transform doar în niște cuvinte, titluri și să-mi amintesc de ceea ce am simțit în nopțile târzii? să știu doar eu de această parte din mine și să-i dau frâu liber doar când sunt singură? când simt nevoia să mai iubesc câteodată?

Nu știam ce alegere se potrivește cu ceea ce simt, dar Malik îmi făcea rău și durerea de sub toracele meu se îngreuna și mă imobiliza.

– Ești sigură de alegerea ta?

Tresar când vocea mamei îmi întrerupe gândurile și nodul din gâtul meu dispare odată ce înghit repetat.

– E ultima lui șansă.

Spun și trec furtunos pe lângă ea mergând în pas alergător până la intrare în casă.

Pieptul mă ardea și ultima privire dintre mine și Malik se derula în mintea mea, ochii lui verzi mă făceau să cedez și să-mi recunosc că încă îl iubesc, dar inima începea să respingă ideea asta. Am ajuns în camera mea și am izbit ușa de perete mici crăpături formându-se în tavan, mi-am sprijinit spatele de suprafața ușii ducându-mi mâinile la cap și simțind cuvintele Dilarei cum mă răscolesc pe dinăuntru.

Mintea îmi adresa prea multe întrebări care îmi măreau starea de anxietate, teama se furișa treptat în venele mele și îmi accelera viteza sângelui. Oare Dilara e noua lui iubită? o să se afișeze împreună cu ea diseară? – întrebările astea se învârteau ca un încerc în mintea mea și îmi confereau senzația de crampe abdominale și amețeală.

M-am întins pe pat lăsându-mi capul să se cufunde în pernă, inspirând în porțiuni mici și simțind cum tâmplele mele zvâcnesc și sunetul se teleportează în timpanele mele. Mi-am alungit mâna spre sertarul noptierei unde păstrasem bandana lui Malik, parfumul lui s-a declanșat în toată camera când am deschis sertarul. Parfumul s-a împrăștiat și eu mi-am apropiat bandana de nas, respirația mi s-a reglat și teama a dispărut treptat făcându-mă să mă liniștesc, lacrimile mi se prelingeau pe bandană și mă înecau în suspine lungi.

A renunțat Malik la mine? oare Dilara îi oferă liniștea de care are nevoie? îl vindecă de rănile lăsate de mine în pieptul lui? îi omoară fricile și îl salvează de viciile sale? eu am avut un rol secundar și ea s-a transformat în personajul principal? – chiar și vocile din capul meu tăceau fiindcă nu găseau niciun răspuns.

Voiam să-i ofer partea lui de piatră, singurul simbol care ne-a păstrat iubirea, cuvintele, tăcerile, suferința, dorințele târzii legate într-un pandativ. Singura legătura dintre noi pe care am avut-o pe parcursul unui an. El mi-a oferit partea lui de lună vrând să devin soarele de care are nevoie.

Mă uitam la piatră cum se plimbă dintr-un loc în altul și se răsucește, țineam pandativul subțire între degete și îl admiram. În mintea mea se petreceau din nou momentele mele cu Malik, totul se întâmpla din nou și fiorii de pe șira spinării mele se activau din nou.

Am răscolit sertarul și am găsit cartea lui Malik pe care mi-o oferise, o așezase în rândul cărților mele din bibliotecă și încercuise fiecare citat preferat, fragment cu creionul. Amprenta degetelor lui era încă acolo, marginile foilor erau bătătorite și rupte. Momentul când am găsit-o se reconcepe în mintea mea și valuri de emoții se aștern pe pielea mea, sunt atât de îndepărtate zilele acelea și totuși aș fi vrut să le întorc din calendar, să le mai trăiesc o dată.