MALIK.

TWENTIEH

Nu aveam altă soluție, deocamdată Demir era singura șansă care mi se oferea cel puțin pentru noaptea asta, Malik era motivul situației în care sunt, Malik capitulase fiecare cuvânt pe care încercam să-l spun, mă lăsase fără glas ca și cum fiecare respirație a mea depindea de el.

M-am dezmeticit din gânduri și m-am așezat în spatele lui Demir, mâinile mi s-au împreunat în jurul lui, cascheta îmi acoperirese părul și am simțit motorul cum pornește și îmi transmite o vibrație în tot corpul.

– Ești gata?

Se asigură Demir și eu aprob din cap.

– Să te ții bine.

Spune și mă privește prin oglinda retrovizorie.

Peste câteva minute;

Am ajuns la frăție, mă așteptam să fie liniște fiindcă era luni seara, dar câțiva studenți stăteau în grupuri mici adunați cu câte o sticlă de bere în mână, ochii mei fugeau de la unul la altul și îi studiam în detaliu.

Se pare că situația mea nu o să-mi permită să ajung la școală, o să trebuiască să motivez multe absențe, deocamdată mă mulțumeam cu puțina conștiința a lui Demir de-a mă ajuta.

Am traversat holul și am încercat să nu calc pe paharele roșii, hârtiile și chiștoacele care stăteau presărate pe podea, se simțea un miros stătut de nicotină și alcool peste tot în jurul meu.

Am ajuns la camera lui Demir după ce ochii mei studiau pereții înalți, erau vopsiți cu un negru mat, pe pervaz erau scrumiere îmbibate cu tutun și chiștoace. Demir a scos cheile și le-a introdus în broască fiind precaut să nu atragem atenția, ușa s-a lovit de perete după un scârțăit ascuțit și Demir a aprins lumina după ce mâna lui s-a întins spre întrerupător.

– Sper să te simți comodă, nu e cea mai bună cameră, dar sunt sigur că poți supraviețui.

Accentuează la final cu un râs ironic și ochii lui devin mici.

– Cred că e mai bine decât să dorm afară.

Atribui și îmi frec ușor umerii când simt curentul din ușă.

Mă uitam în jur, patul era în mijloc și era acoperit cu un cearșeaf alb, pe noptiere nu era mizerie și parchetul era acoperit cu un covor color.

Frigiderul era în aceeași cameră și deasupra lui stătea un televizor vechi, avea un strat cât un deget de praf pe margini, pe perete erau câteva poze cu Demir și geamul stătea întredeschis.

– Știi, ești mult mai ordonat ca Mal..

Aproape spun cu voce tare și mă opresc la timp.

– E tot timpul în mintea ta, nu?

Se duce spre frigider și îmi aduce o cutie cu suc de portocale.

– Asta e rău?

Spun în timp ce degetele mele se plimbă pe suprafața dozei.

– Poate ar trebui să-l scoatem din mintea ta.

Îmi mută o șuviță după ureche și umple spațiul dintre noi.

– Știi, de când te-am văzut am vrut să știu ce gust au buzele tale..

Îmi vorbește peste buze în timp ce nasul lui îl atinge pe-al meu și buzele sale se strivesc de-ale mele.

– Demir, e-e-u..

Icnesc și mâna mea îi împunge pieptul.

– Dacă nu te-ar fi sărutat Malik, aș fi zis că sunt niște buze virgine.