MALIK.

THIRTEEN.

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia ajustată în link în timp ce citiți, enjoy!

Tremur între palmele sale care îmi înconjuraseră talia, buzele lui îmi sug pielea sensibilă de sub ureche, urcă spre lobul urechii și dinții lui se înfing ușor în carnea mea, eu mă uitam spre cleanță sperând ca fratele meu să nu intre.

– Vreau să-ți amintesc ce-ai simțit aseară, cum mi-ai cedat, cum mi-ai dat ce-am vrut..

Rostește în gura mea sărutându-mă lent și buzele lui sugându-mi buza inferioară, prizând-o între dinți.

– Eu..eu nu îmi amintesc nimic.

Răspund speriată și răsuflu în gura lui încercând să-mi dezlipesc buzele de-ale sale.

– Să reții noaptea aia drept exemplu de fiecare dată când ai de gând să te pui cu mine.

Râde peste buzele mele și se desprinde de mine mergând spre calendarul ajustat pe perete și încercuind data de ieri.

– Nu poți să vii aici de fiecare dată când vrei, fratele meu ar putea să..

Apuc să spun și vocea lui mă înterupe, se răsucește pe călcâie și privirea lui mă fixează.

– Nu îmi pasă de fratele tău, tu încă nu știi cine sunt eu?

Se justifică și spațiul dintre noi îmi conferă un aer cald care mă face să transpir.

– Dacă mă frustrez destul de mult pot să îl fac să se mute din oraș, nu îmi prea convine că respirăm același aer.

Spune și se așează pe pat uitându-se la carte, buzele lui se transformă într-o linie când își dă seama că e cartea lui.

– O citești?

Spune în continuare și eu mă așez în dreptul lui, întorc cartea și îmi trec degetele peste fragmentul încercuit de el.

– Ce-ai simțit când ai citit fragmentul ăsta?

Întreb pur și simplu simțind cum respirația mi se oprește în plămâni la ultimul suflu.

– Ce am simțit cu tine noaptea trecută; liniște, extaz, adrenalină, curaj..

Spune și îmi prinde bărbia între degete, ochii săi îi căutau pe ai mei și nu am putut să evit contactul vizual.

– Tu chiar ai crezut asta, nu?

Râde în bărbie și își retrage degetele eu dezmăticindu-mă din privirea lui.

– Ce să cred?

Replic confuză, el râde în continuare și aproape că se ține de burtă.

– Ai crezut ce-am spus mai devreme?

Spune după ce își oprește râsul și se șterge ușor în colțul ochilor din cauza râsului.

– Da, adică nu, nu știu..

Aprob din cap și îmi frec palmele ca un impuls nervos.

– Tu chiar ești naivă, eu doar am profitat de tine..

Expresia lui se schimbă, îmi ridic privirea spre el și simt cum mi se adună lacrimile în colțul ochilor.

– Atât de mult mă urăști?

Continui într-un suspin și lacrimile mele udă filele cărții, el se uită cu o expresie neutră, nu exprima nimic.

Doar a ieșit pe fereastră, nu am primit niciun răspuns în afară de privirea lui care mi-a dat senzația a o mie de ace în spinare, m-am întins pe-o parte cu cartea la piept și am început să plâng fără să mă mai abțin.