Eu sunt Sam

2. Prieteni noi

  La media : Sam si Chris

     Stau intinsa pe gazonul din spatele casei si ma bucur de razele soarelui care imi incalzesc corpul. Vantul adie usor, iar muzica rasuna din castile mele. Este ultima zi de liniste. De maine incepe sesiunea. Singurul lucru care ma bucura cat de cat este gandul ca macar este ultima mea sesiune. Inca nu imi dau seama cand au trecut cei trei ani de facultate, si tot atata timp de cand m-am mutat in Los Angeles.

   Si daca tot am putin timp liber, si oricum nu am de gand sa ma ridic de aici curand, hai sa va povestesc putin despre cum am ajuns eu sa locuiesc aici.

   O sa incep cu inceputul. Pana la 18 ani, am avut o viata perfecta. Orice adolescenta ar fi fericita daca ar avea macar o parte din ce am avut eu. Parintii mei sunt doctori renumiti, asadar am primit mereu tot ce mi-am dorit, partea financiara nefiind vreodata o problema. Cu Chris m-am inteles bine mereu, si chiar daca ne-am mai certat, nu am fost niciodata suparati unul pe celalalt mai mult de o ora.

Cand fratele meu a fost acceptat la facultatea de informatica din Los Angeles, a decis sa paraseasca Riverside, orasul in care am copilarit. Ai mei i-au cumparat o casa in apropierea universitatii, si uite asa am ramas doar eu cu ai mei.

Ziua in care am implinit 18 ani este ziua care mi-a schimbat viata. "Cadoul" l-am gasit pe biroul tatalui meu, cand am intrat sa caut un stick de memorie pe care il foloseam amandoi. Actele de divort ale parintilor mei. Parintii mei divortau iar eu habar nu aveam ca ceva nu merge bine intre ei. Credeam ca daca exista iubire adevarata, asta este cu siguranta ceea ce aveau ei doi.

Cand i-am infruntat, mi-au explicat ca nu se mai iubesc de mult timp, si ca fiecare dintre ei are pe altcineva, insa asteptau sa devin si eu majora pentru a face pasul acesta oficial. Aveau de gand sa imi spuna saptamana urmatoare, intr-o excursie "de familie". Acela a fost momentul in care am incetat sa mai cred in iubire. Dovada mea despre existenta dragostei adevarate s-a spulberat in mii de bucati in momentul in care s-a pronuntat divortul parintilor mei.

La scurt timp mama s-a mutat in New York, iar eu am ramas doar cu tata. M-am inchis in mine si nu vorbeam decat cu Chris. Nici el nu a primit vestea prea bine, insa il ajuta faptul ca macar nu era acasa.

Dupa ce am terminat liceul, am aplicat la facultatea de arhitectura din Los Angeles, si imediat dupa ce am fost acceptata, m-am mutat la Chris, care m-a primit cu bratele deschise, spunand ca oricum se plictisea singur si nu avea cine sa ii gateasca.

   Eu stiu ca de fapt Christian s-a simtit vinovat cand a plecat, stia ca nu stau foarte bine la capitolul prieteni, desi eram populara in liceu, avusesem o singura prietena adevarata, care m-a tradat in cel mai urat mod posibil. S-a gandit ca nu ar fi nicio problema daca s-ar culca de cateva ori cu iubitul meu. L-am cunoscut pe Matt cand aveam 17 ani, si formam un cuplu de aproape un an, cand am primit un sms cu niste poze in care el si Mandy, prietena mea pe atunci, erau exact in mijlocul pasiunii. Nu am aflat niciodata cine mi-a trimis acele poze, dar as vrea sa ii multumesc. Am fost distrusa, bineinteles. Il iubeam pe Matt, a fost primul caruia m-am daruit cu totul, si pe langa inima pe care mi-a facut-o bucati, i-am oferit ceva ce nu mai pot lua niciodata inapoi, virginitatea mea.

   Am fost naiva sa cred ca cel mai popular baiat din liceu s-a indragostit atat de tare de mine incat sa renunte la obiceiurile lui de a avea cate doua iubite deodata. Iar faptul ca cealalta iubita era chiar cea mai buna prietena a mea, a facut sa cad intr-o frumoasa stare de depresie. Cu Mandy nu am mai vorbit niciodata, nu am vrut sa aud nicio explicatie.

   Am plans zile intregi, am refuzat sa mananc si sa ies din casa. Totul pana cand Chris a hotarat ca nu vrea sa ma mai lase sa ma distrug, si a dat buzna in camera mea intr-o seara.

   — Asculta la mine, Sam! M-am saturat sa stau in fata usii tale si sa ascult cum plangi in fiecare seara! Ajunge! Ce naiba crezi ca rezolvi daca te distrugi pentru un idiot care nu a stiut sa isi tina scula acasa? Sam, ala nu merita nici macar sa te mai uiti spre el! Iar proasta aia de Mandy, s-o puna dracu sa mai calce pe aici vreodata, ca nu mai tin cont ca e femeie! Sam, esti cea mai misto fata pe care o cunosc. Esti frumoasa, esti al naibii de desteapta, oricine ar fi norocos doar sa il lasi sa stea langa tine in autobuz. Iar tu plangi de o saptamana pentru o puta bleaga. El trebuie sa planga dupa tine, ca nu stie ce a pierdut! Acum ridica-te din pat, spala-te, scapa de cuibul ala de ciori din capul tau, si misca-ti fundul afara. Arata-i ce a pierdut! Fa-l sa planga de fiecare data cand te vede! La naiba, Sam, nu mai lasa orice fraier sa te faca sa suferi, lasa-i sa lupte pentru ce ai tu de oferit!

    L-am imbratisat atat de tare incat aproape ca l-am lasat fara aer, si mi-am promis ca asta a fost prima si ultima data in care ma neglijez pentru cineva care nu a meritat de la bun inceput sa aiba acces la inima mea. Asa ca in fiecare zi am ridicat un nou zid. Singurul care mai vedea in interior era Christian. Doar el merita. Cu tata nu vorbeam aproape deloc, desi locuiam in aceeasi casa, iar cu mama vorbeam o data pe saptamana la telefon, insa erau niste discutii banale.

   De aceea momentul in care m-am mutat intr-un final la fratele meu, a fost cel mai fericit din ultima perioada buna de timp. Imediat i-am cunoscut pe Ben si pe Aaron, locuiau in acelasi cartier si devenisera cei mai buni prieteni ai lui Chris. Nu mi-a luat mult sa observ ca ei trei formau ABC-ul perfect.

   Aaron era student la Medicina Veterinara, in ultimul an. Urma ca dupa ce termina studiile sa isi deschida un cabinet veterinar chiar in cartierul in care locuiam, si avea sa aiba diferite programe voluntare, pentru a ingriji animalele neajutorate. Dragut, nu?

   Ben era student la Marketing, tot in ultimul an, insa nu asta era prioritatea lui. Voia sa devina un model celebru. Momentan, poza pentru diferite site-uri de haine, sau reclame publicitare. Era un inceput bun, si avea din ce in ce mai multe oferte .

   Chris era tocilarul grupului. Dar e un tocilar destul de atipic. Este inalt, are un corp atletic, si as putea face o lista interminabila de femei care i-au trecut prin pat. Insa ii place informatica. Si el era student in ultimul an cand m-am mutat la el, si avea deja cateva oferte de la companii mari de IT, pentru cand avea sa isi termine studiile.

   Cat despre mine, eu eram pasionata de desen. Atunci cand eram suparata, desenam. Cand eram fericita, desenam. Cand eram stresata, desenam. Asa ca am ales facultatea de Arhitectura, sectia de design interior.

    Dupa doar doua luni de cand locuiam in Los Angeles, ma simteam din nou intreaga. Il aveam pe Chris din nou aproape, iar pe Aaron si Ben simteam ca ii cunosc de o viata. Tot ce mai lipsea era "Ritualul Prieteniei" pe care trebuia sa il indeplinesc pentru a le demonstra ca sunt demna de gasca lor. Pentru ca desi la prima vedere pareau niste baieti cuminti, am aflat mai tarziu ca nu era chiar asa. Dar toate la timpul lor. Deocamdata, aflasem despre ei ca le place sa se distreze. Si prin distractie ma refer la alcool si femei. Cu mine insa, se purtau exemplar. Aveam deci doi noi prieteni.

    Stiam ca faceam parte din gasca lor inca din ziua in care m-au cunoscut, iar Ritualul asta era doar un motiv in plus sa bem. Si asa am ajuns in Vegas, dar povestea aia o stiti deja. Sau ma rog, o parte din ea, si momentan ramanem cu atat, pentru ca tocmai a inceput ploaia, iar eu trebuie sa ma ridic de aici si sa ma ascund in casa, daca nu vreau sa racesc.