32. Oare se cunosc?

3.9K 224 14
                                    

   Am petrecut toată ziua pe canapeaua din livingul lui, împreună cu Paco care a dormit tot timpul cu capul în poala mea, ne-am uitat la filme, și am mâncat toate prostiile. M-am simțit ca de Ziua Leneșului, cu toate că a fost o zi de joi. Sunt în concediu până după Anul Nou, așa că fiecare zi poate fi o zi de duminică, nu?

   Am adormit pe canapea, îmbrățișați, dar dimineață m-am trezit în pat. În patul lui imens, care ocupă aproape jumătate din dormitor. Și de data asta nu m-am mai trezit singură, căci Nathan dormea încă lângă mine, cu capul pe pieptul meu și picioarele încolăcite cu ale mele. Mi-e cald, dar nu pot să mă mișc. Nu vreau să mă mișc, pentru că este atât de bine aici...

Îl analizez câteva minute, apoi îmi trec mâinile prin părul lui, iar buzele lui iau forma unui zâmbet.

— Îmi place când te uiți așa la mine, îi aud vocea răgușită și îmi retrag brusc mâna din părul lui.

— Mnuu... lasă mâna acoloo...bâjbâie el.

— Cuiva îi cam place să fie alintat dimineața, îi spun eu amuzată.

— Îmi place să fiu alintat tot timpul, până la urmă doar sunt un arogant răsfățat, ai uitat? continuă el pe același ton amuzat.

— Chiar ești. Dar ești drăguț, îi recunosc.

— Drăguț? Asta înseamnă că mă placi? constată el încântat și își ridică capul de pe pieptul meu pentru a mă privi.

— Sigur că da. Și tu și Paco sunteți la fel de drăguți, chicotesc eu, iar el se năpustește asupra mea.

— Ah, da? Vei plăti pentru asta, Samantha, mai spune și apoi începe să mă gâdile.

   Suntem întrerupți de tonul de apel al telefonului meu care răsună în toată casa. Mă ridic să îl caut, dar nu ajung la timp pentru a răspunde. Deblochez ecranul și observ că am zeci de mesaje și apeluri de la Chris. A ajuns aseară din vacanță, iar eu am uitat să îl anunț că nu voi dormi acasă!

   Îl apelez imediat înapoi, iar acesta răspunde la primul apel.

   — Dumnezeule, Sam, încă puțin și mă duceam la poliție!

   — Adică în dormitor, la Sara? îl întreb amuzată încercând să destind puțin atmosfera.

   — Nu am chef de glume acum , Sam! Ai idee cât de tare m-ai speriat? Te-am căutat peste tot! Chiar, unde ai fost toată noaptea?

   — Liniștește-te, Chris, sunt bine. Am dormit...la un prieten, îi șoptesc în receptor. Zi-mi mai bine cum te înțelegi cu polițista ta, nu am vorbit deloc în ultimele trei zile. Trebuie să îmi povestești.

   — Sara e bine. Vine diseară la cină. Și prietenul ăsta al tău are cumva multe tatuaje și cântă la chitară? mă întreabă și el ironic.

   — Și una și alta. Și nu-mi spune că te însori, frățioare.

   — Nu încă. Ai putea să îl inviți și pe Nate diseară. Vor veni și Ben și Aaron cu Kate și Sophie.

   — Mă gândesc. Acum lasă-mă, Chris, vorbim acasă, îi mai spun, apoi închid telefonul.

   Eu si Chris facem asta de fiecare dată când ne simțim stânjeniți de un subiect. Dăm un răspuns scurt, urmat de o întrebare care să îl incomodeze și pe celălalt. Nu știu cum pare asta pentru alții, dar noi ne înțelegem. Până la urmă suntem frați, nu?

Când termin de vorbit la telefon, dau să mă întorc în dormitor, însă două brațe masive îmi cuprind abdomenul, și sunt inundată de un miros puternic de...portocale. Cunosc acest miros! Mă întorc cu fața la el, și îi observ părul umed, semn că tocmai a ieșit din duș.

Eu sunt SamWhere stories live. Discover now