Eu sunt Sam

27. Rămâi cu mine

Din perspectiva lui Nate :

    Stau întins în pat și o privesc pe fata care deține inima mea, cum stă îmbracată în tricoul meu, gata să iasă din cameră.

   Nu știu ce s-a întâmplat aseară, și nu știu nici de cât timp dorm, dar știu că atunci când am deschis ochii blonda mea tocmai ieșise din duș, înfășurată într-un prosop. Nu am vrut să știe că m-am trezit, așa că am urmărit-o cu privirea pe ascuns.

   Capul mă durea îngrozitor, dar când am văzut-o cum a luat un tricou de-al meu și s-a îmbrăcat cu el în fața mea, lăsând prosopul să îi cadă la picioare, am uitat de orice. Apoi a venit și s-a așezat lângă mine pe pat, încercând să nu mă atingă, iar eu mă luptam cu respirația mea alertă care voia să mă dea de gol, și cu dorința de a o avea pe femeia de lângă mine mai aproape. Nu am putut să mă abțin însă prea mult, așa că i-am șoptit:

   — Îți stă bine cu tricoul meu.

   În secunda următoare ea era deja lângă ușă, gata să fugă din nou. Dar nu vreau să o mai las să fugă, așa că îmi încerc norocul.

   — Te rog, nu pleca. Am nevoie de tine, Sam, îi spun sincer.

   — Nate, nu am niciun motiv să mai rămân, cred că știm amândoi asta, o aud spunând imediat, privirea fiindu-i coborâtă în pământ.

— Și totuși, ai avut grijă de mine... încerc eu din nou.

— Doar pentru că nu te-am lăsat leșinat pe terasă nu înseamnă nimic.

— Ai fi putut să anunți pe cineva...

— Imaginea brandului ar avea de suferit dacă te-ar vedea cineva așa, îmi răspunde pe un ton indiferent. Deci nu te flata, nu am făcut asta pentru tine.

— Totuși, mai rămâi măcar puțin, te rog? Nici măcar nu știu ce s-a întâmplat...recunosc eu vinovat.

   Pentru că mă simt vinovat, deși chiar nu îmi amintesc nimic. Țin minte că am ajuns pe yaht, si după ce mi-am lăsat bagajele în cameră, m-am întâlnit cu Selena, care a insistat să bem ceva împreună. Apoi, nimic. Totul a devenit culori și umbre, înconjurate de sunete pe care nu le înțelegeam.

— Ce s-a întâmplat?! răbufnește ea și se apropie nervoasă de mine. Selena s-a întâmplat! Și s-a mai întâmplat că nu îți poți ține scula în pantaloni! Și că am crezut ca o fraieră că între noi doi chiar ar putea fi ceva, și venisem aici să îți explic că idiotul ăla m-a sărutat forțat atunci, dar te găsesc bine mersi, beat si drogat, cu Selena călare peste tine, în jacuzzi. Asta s-a întamplat! își încheie discursul cu lacrimi în ochi, imagine care face ca inima să mă doară chiar mai tare decât capul.

   Nenorocita aia de Selena, ea a făcut asta! Încerc să mă ridic din pat, dar nu reușesc din cauza durerii, și cad inapoi pe pernă și oftez zgomotos.

— Drogat?! Cum adică drogat? Eu nu mă droghez. Deși asta ar explica de ce mă simt așa, recunosc. Durerea asta de cap nu îmi da voie să mă mișc deloc, mă plâng eu.

— Ar mai fi ceva...o aud șoptind. Te-ai cam lovit la cap când ai vrut să ieși din cadă. În câteva ore ajungem în Santa Ana, și vei merge la spital. Voi vorbi cu Ken sau Billy să meargă cu tine, îmi mai zice Sam și o văd din nou în drum spre ușă. Nu vreau să plece!

   — Vino tu cu mine, îi cer cu o voce hotărâtă și plină de speranță.

   — Nathan...