Eu sunt Sam

21. De ce iți e teamă?

   Inima imi bate cu putere in piept, in timp ce cobor din masina. Astazi este ziua prezentarii de lansare a liniei de imbracaminte la care lucrez de aproape trei luni. Il privesc pe partenerul meu, si nu pot sa nu observ cat este de frumos. Hainele noastre sunt facute pe comanda, costumul lui fiind asortat cu rochia mea. Ii sunt recunoscatoare lui Ben ca este aici cu mine, si ca m-a ajutat astazi sa termin tot ce am avut de facut. Am fost pe fuga toata ziua, si daca nu ar fi fost el, nu as fi reusit sa fiu gata.

   Modelele sunt pregatite, tinutele la fel, stilistii sunt pe pozitii, si toata lumea asteapta sa inceapa evenimentul. Chris, Aaron si Sophie sunt si ei aici, la fel si Ken impreuna cu familia sa, si Billy, colegul lui de trupa. Singurul care nu este inca aici, este Nate.

    Nu l-am mai vazut de doua saptamani. Cand intr-un final m-am hotarat sa ies din masina acum doua saptamani si sa ii bat la usa, el plecase. Tot de doua saptamani, nu am mai primit niciun bilet. Niciun semn. Nimeni nu stie nimic despre el. Ken m-a asigurat insa ca va fi aici in seara asta, ca nu ar rata asta pentru nimic in lume. Sper sa aiba dreptate.

   Imi este dor de el. Sau ma rog, nu de el. De prezenta lui. De atentia pe care mi-o acorda. Acum ca ma ignora, imi lipseste. Nu stiu daca asta inseamna ca m-am indragostit, cert este ca nu m-am mai simtit asa de mult, poate niciodata. Am avut seri in care m-am gandit la cum s-ar simti bratele lui in jurul meu. La cum ar arata el cu parul ud, proaspat iesit din dus. Sau la cum arata dimineata, cand se trezeste. Oare ce ii place sa manance? Si cu ce isi ocupa timpul liber? Oare cum o fi familia lui? Sau de ce este inca singur? La naiba, nu stiu nici macar cati ani are, daca stau sa ma gandesc mai bine. Desi poate as fi putut afla foarte usor toate aceste informatii, sau mare parte din ele, nu am fost niciodata interesata sa cercetez. Dar poate o voi face.Incerc totusi sa nu ma gandesc prea mult la el, pentru ca seara asta trebuie sa fie perfecta.

Si este, oarecum, pana cand pe usa intra nimeni altul decat Nate, iar la bratul lui este nelipsita Selena. Ma intreb daca a fost cu ea in aceste doua saptamani. Cand ii vad, il trag pe Ben mai aproape si il intorc cu fata spre mine, iar el ma cuprinde instinctiv in brate. Ii simt ochii verzi ai satenului  pe mine, asa ca mai raman putin in bratele "iubitului" meu.

   In timpul prezentarii am fost atat de ocupata, incat nu am avut timp sa observ nimic din ceea ce se intampla in jurul meu. Stiu doar ca la un moment dat am auzit doua voci care pareau ca se cearta, un barbat si o femeie. Am putut sa aud un "Ti-am zis ca nu te vreau aici" din partea lui, si apoi ceva ce suna ca un planset infundat. Mi-am focusat atentia pe ceea ce faceam si am refuzat sa mai ascult, pentru ca nu imi sta in fire sa ma bag unde nu e treaba mea. Consider ca e urat sa tragi cu urechea la conversatiile altora.

   Acum, cand prezentarea s-a sfarsit, ies si eu din spatele scenei pentru a-i intampina pe prietenii mei. Ii sar in brate lui Chris, care ma ridica in brate si ma invarte, in timp ce imi saruta obrajii si fruntea.

   — Tu ai facut toate astea?! ma intreaba el mandru cand ma lasa cu picioarele pe pamant.

   — Chiar eu! raspund si eu la fel de mandra, pentru ca totul a fost un adevarat succes.

   — Sam, a fost grozav! imi spune si Aaron si ma trage intr-o imbratisare de urs. Auzisem ca esti buna, dar tot nu ma asteptam sa fii atat de buna!

   — Felicitari, Sam, imi spune si Sophie timida, iar eu o trag si pe ea in imbratisare, luand-o pe aceasta prin surprindere.

   — Va multumesc ca ati fost aici pentru mine, le marturisesc eu prietenilor mei, nu as fi reusit sa fac nimic din toate astea fara voi! ma apropii de Ben si ma lipesc de el, apoi continui sa vorbesc. Am si un cadou pentru voi, asa, ca sa ma revansez ca am cam fost absenta in ultimele luni. Mergem in vacantaaaa!

   — Vacantaaaa! tipa in cor cei trei prieteni ai mei, Sophie privindu-ne amuzata.

   — Dragilor, vreau sa va anunt ca vom petrece un Craciun mai diferit anul acesta, pentru ca am inchiriat un iaht care ne va plimba pentru patru zile intregi!

   — Hmm, si aveti un loc in plus pentru un amarat care altfel si-ar petrece Craciunul singur, acasa? aud o voce mult prea cunoscuta din spatele meu.

— Din pacate, echipele sunt deja facute, iar locurile sunt limitate, raspund eu acid fara sa ma intorc, pentru ca stiu deja cine este.

Cum isi permite sa vina dupa doua saptamani in care nu a stiut nimeni de el, si sa se comporte de parca nimic nu s-a intamplat? Si sa se mai si invite in vacanta pe care am planificat-o cu prietenii mei. Daca nu ar fi disparut asa, poate ca ar fi fost si el inclus in acest plan. Dar asa, sa-si ia gandul!

— Pe mine ma iertati, dar mai am cateva lucruri de adunat, apoi putem merge acasa, le spun prietenilor meu, apoi ma intorc si trec pe langa Nate fara ca macar sa il privesc. Ii aud pasii in spatele meu, asa ca maresc pasul si nu ma opresc pana cand nu ajung in vestiar.

El intra furtunos dupa mine, inchide usa si ma izbeste de perete. Imi duce mainile deasupra capului, cuprinzandu-le intr-o singura mana de-a sa, iar pe cealalta si-o aseaza peste gura mea.

— Te rog, doar taci si asculta-ma! Poti face asta? Ma poti lasa sa vorbesc cinci minute fara sa ma intrerupi?

Imi dau ochii peste cap, apoi misc din acesta in semn de aprobare, iar el imi elibereaza gura, dar nu si mainile.

— Poti sa-mi dai drumul, te rog? il intreb eu.

— Nu. Ai zis ca taci! ma atentioneaza Nate nervos, apoi ridica mana din nou, in directia fetei mele.

— Gata, gata! Tac! Te ascult.

— Samantha, spune acesta si ofteaza adanc. Am tot incercat. Dupa ce ai adormit in masina mea acum trei ani, te-am cautat in tot Vegasul. Dar nu te-am gasit. M-am gandit la tine de atunci. Mereu. In fiecare zi. Te-am visat, mi-am imaginat ca te gasesc. Si te-am gasit cand nici nu mai speram, ca sa dau de o inima de gheata. Nu stiu cine te-a ranit, dar l-as calca in picioare. Am incercat sa ma apropii de tine in toate modurile posibile, dar nimic nu a functionat. Am pecat, am incercat sa te uit, dar nu pot. De ce iti e teama de mine, Sam? De ce nu ma lasi sa te iubesc? De ce refuzi sa deschizi ochii si sa ma vezi cu adevarat?

Liniste. Ochii lui sunt tristi, iar ai mei inlacrimati. M-a luat prin surprindere. Sincer, simtisem o parte din ceea ce tocmai mi-a spus, dar sa le aud rostite de el...m-a rascolit. Ma face sa ma intreb de ce naiba nu pot fi si eu o femeie normala, care sa poata iubi si sa se lase iubita. Cand am inceput sa ridic zidurile inimii mele, eram convinsa ca voi putea in orice moment sa le distrug, sau sa las pe oricine vreau sa treaca de ele.

Dar nu este asta, si oricat incerc sa daram, pare ca lovesc in gol.

— Nate, eu...incep sa spun dar nu termin, pentru ca el ma intrerupe.

— Samantha, sa nici nu indraznesti sa imi pui iar placa cu "eu am un iubit", pentru ca stim amandoi ca asta este doar o mare minciuna.

— Poftim?! Cum indraznesti? rabufnesc eu, desi nici nu ma gandisem la Ben in momentul asta. Chiar am un iubit, si ma asteapta, asa ca trebuie sa plec.

Parca stiind ce urmeaza sa se afle in spatele usii, Nathan o deschide, apoi ma priveste triumfator, si se da din usa pentru a ma lasa sa admir privelistea.

— Si atunci, imi explici si mie de ce se saruta iubitul tau cu blonda aia?

Se pare ca Nate tocmai a aflat secretul lui Sam. Sau oare stia deja?

Va multumesc ca imi sunteti alaturi!
Xoxo🖤