Eu sunt Sam

6. Neînfricată

Tocmai am terminat primul antrenament cu Aaron. Sunt dezamagita. De ce? Pentru ca imi imaginasem toata noaptea cum o sa ies azi din subsolul ala ca o adevarata zeita razboinica. Deci cred ca sunt dezamagita de mine de fapt, si de imaginatia mea prea bogata. Normal ca abia am invatat cum sa strang pumnul astfel incat sa nu imi rup mana cand lovesc ceva. Asta, si multe exercitii fizice. Nu stiu pentru ce am nevoie sa stiu sa fac flotari ca sa ma bat, ca doar nu caut sa devin asasin platit, dar se pare ca e important, pentru ca se pare ca l-am scos din sarite atunci cand nu am reusit sa fac nici macar una corecta.

Mi-a explicat ca in primul rand am nevoie de conditie fizica, de rezistenta, si de forta. Iar pentru asta, o buna perioada de acum incolo vom face exercitii fizice timp de doua ore in fiecare zi. Excelent! Ador sa fac sport! Ati simtit ironia, nu?

Sunt insa destul de hotarata sa fac asta, asa ca o sa am rabdare si o sa incerc sa ii fac fata lui Aaron, caci stiu ca va scoate untul din mine. Subsolul ala imi transmite o anumita energie la care nu vreau sa renunt doar din comoditate. In plus, nu mi-ar strica putina miscare, sunt destul de slaba, dar nu sunt tonifiata. Nu ca as fi stiut ce inseamna asta pana azi, dar asa mi-a spus Aaron, iar eu il cred pe el pe cuvant.

Tinand cont ca dupa o singura zi, daca este posibil, ma simt si mai apropiata de Aaron, odata ce am intrat putin in lumea lui secreta, imi doresc acelasi lucru si cu Ben. Asa ca dupa ce fac dus si ma imbrac in pantaloni scurti de blugi si un tricou larg, iau telefonul si il sun pe prietenul meu.

— Buna ,frumoaso!

— Buna Ben! Ce faaaci?

— Uite tocmai ma pregateam sa plec la o cursa, de ce? Ai nevoie de ceva?

— Nu am nevoie de nimic, doar ma plictiseam pe acasa. Crezi ca as putea sa vin cu tine?

— Cu mine? Adica la cursa? Vrei tu asta?

— De fapt, chiar mi-ar face placere. M-am intrebat mereu ce se intampla la una din cursele tale.

— In cat timp esti gata?

— Acum!

— Pai poti sa iesi. Ajung in doua minute.

Sar bucuroasa prin casa dupa ce inchid telefonul, imi iau cheile si telefonul si ies din casa. Pe alee intra un motor negru, condus de un barbat misterios imbracat intr-un costum de motociclist din piele neagra, cu o casca de aceeasi culoare, prin care nu se vede absolut nimic. Cand isi da casca jos, Ben imi ranjeste cu toata fata. E prima data cand il vad imbracat asa, pentru ca nu conduce motorul decat la curse, iar eu nu am avut pana acum curajul sa merg cu el, desi m-a invitat in mai multe randuri.

— Hai Sam, cursa incepe in curand, urca, imi spune Ben si imi face semn sa urc in spatele lui. Cand isi da seama ca probabil e prima data cand merg cu un motor, pentru ca habar nu am cum ar trebui sa ma urc pe chestia asta, se da jos, apoi ma ridica in brate si ma aseaza pe motor. Vine si el in fata mea, si dupa ce imi explica cum sa ma tin de el si unde sa imi tin picioarele, imi pune o casca pe cap si pornim spre locul unde are loc cursa.

In primele minute mi-a fost frica. Mi-a fost atat de frica, incat de multe ori am vrut sa ii zic lui Ben sa opreasca, ca m-am razgandit. Insa tot ce am facut a fost sa imi strang mai tare mainile in jurul lui, si cred ca la un moment dat bietul Ben nu mai putea respira, deoarece cu una din maini mi-a descatusat bratele, facandu-mi semn sa strang mai usor.

Apoi, m-am relaxat. Am putut sa ma bucur de senzatia de libertate pe care ti-o ofera mersul pe motor. Auzi tot, vezi tot, simti tot. E incredibila senzatia! Mi-a placut atat de mult, incat mi-as fi dorit ca drumul pana la destinatie sa dureze mult mai mult.

Locul in care are loc cursa este de fapt un fost teren de rugby, transformat intr-o pista de motociclete. Ben a incetinit imediat cum am ajuns in zona in care erau adunati o gramada de oameni si motociclete. Am putut observa cum toata lumea se da din fata noastra, facand loc motorului lui Ben sa treaca.

Oprim in centrul multimii, Ben coboara de pe motor apoi ma ia in brate si ma da si pe mine jos. Observ cum toata lumea ne priveste si ma simt in centrul atentiei tuturor,lucru care nu stiu daca imi place foarte mult. Ben nu isi da casca jos, si ma indeamna sa fac la fel.

— Nimeni de aici nu imi cunoaste identitatea. Poate ca asa ar fi mai bine si pentru tine, imi spune acesta la ureche.

— Si de ce se holbeaza asa toata lumea?

— Pai, esti prima fata pe care o aduc la o cursa, probabil din cauza asta.

— Vreau sa particip cu tine! ii spun dintr-o data.

— Ce?! Scumpo, tu abia ai invatat sa te urci pe motor. Pe pista ajung si la 200km/h. Crede-ma, nu esti pregatita!

— Pestisorul de aur!

— Poftim?ma intreaba el nedumerit.

— Dorinta mea, Ben! Asta este dorinta mea! Vreau sa particip cu tine la cursa! Stiu ca tu crezi ca o sa imi fie frica, dar crede-ma ca nu m-am simtit niciodata mai relaxata ca in cele douazeci de minute cat a durat drumul pana aici! Si pe bune Ben, am facut si chestii mai periculoase! Ai uitat ca am facut bungee-jumping? Ti s-a parut ca aratam speriata atunci?!

— Bine , bine, te iau, daca taci! Dar trebuie sa faci exact cum iti spun, orice greseala ne poate costa scump pe amandoi!

— Stii ca sunt fetita ascultatoare!

— Mda, tocmai d-asta mi-e frica, spune el in timp ce se intoarce cu spatele , ma ia de mana si ma trage spre ceea ce banuiesc ca este zona de inscrieri.

Dupa ce semnam cateva hartii, ne intoarcem la motor si de data asta ma urc singura pe el. Sunt mandra de mine, asa ca am adoptat o pozitie de femeie fatala, indestructibila. Nu stiu daca arat chiar asa, dar asa ma simt. Desi nu ii vad fata, stiu ca Ben se distreaza copios pe seama mea.

— Hai Neinfricato, cursa incepe in cinci minute!

Ne asezam la linia de start, si dupa ce Ben imi mai explica inca o data regulile si cum ar trebui sa stau la viraje, aud ca incepe numaratoarea inversa. Este o cursa de viteza, si cel care reuseste sa termine primul toate cele zece ture de pista, castiga. Toate motoarele sunt turate la maxim, iar cand se aude fluierul, Ben pleaca de pe loc, lasand din start mai bine de jumatate dintre concurenti in urma.

Viteza este uimitoare, senzatia de adrenalina pe care mi-o da nu se compara cu nicio saritura cu parasuta. Da, acolo e mai intens, dar mai scurt. Aici, timpul se misca in reluare. Ori asta, ori ne miscam noi prea repede. Dupa cinci ture, lupta se duce intre noi si alte doua motoare. Simt corpul lui Ben incredibil de relaxat, asa ca stiu ca nu se straduieste sa ocupe prima pozitie inca. Vrea sa ii lase pe cei doi sa se bucure putin, apoi sa le fure jucaria de sub nas.

Si asa se si intampla, suntem in ultima tura de pista, iar Ben a preluat conducerea cu usurinta. Cei doi se chinuiau sa ocupe prima pozitie, si au fost atat de concentrati unul la celalalt, incat nici nu au observat cand Ben a trecut linia de finish cu mult inaintea lor.

— Incredibil!!! tip cand coboram de pe motor.

— Pe bune? Nu ti-a fost frica?

— Frica?! Dumnezeule, Ben, a fost orgasmic! Trebuie sa ma inveti sa conduc un motor! Si trebuie sa ma iei cu tine la fiecare cursa! Si sa nici nu te gandesti sa ma refuzi, inca imi esti dator pentru treaba aia cu prezentarea, iubitule!

— La naiba, femeie! Tu chiar nu uiti nimic niciodata, nu?

— Nu cand e in interesul meu sa tin minte!

Ei bine, se pare ca am ramas cu o singura dorinta. Chris mi-a spus deja ca imi va arata cu ce se ocupa, deci nu va fi nevoie sa renunt inca la pestisorul meu. Voi mai pastra putin ultima dorinta.