Eu sunt Sam

9. Interviul

Am ajuns acasa si tot ce imi doresc este sa dorm. Aseara, dupa petrecere, abia daca am putut sa inchid un ochi. M-am tot gandit la mascatul misterios, si la cuvintele lui. "Nu asa vreau sa inceapa relatia noastra". Nu stiu cine este si cine se crede, dar sper sa nu il mai intalnesc vreodata. Nu imi plac arogantii. Sunt eu destul de aroganta ca sa mai suport si altii in jurul meu.

Cu toate astea, nu am putut sa imi scot din cap buzele lui moi si catifelate, cu gust de menta si tutun. M-am sarutat cu multi barbati la viata mea, dar niciodata cu atata intensitate. Cine stie, poate m-a incitat faptul ca nu i-am vazut decat ochii si buzele. Din cauza luminii prea slabe, nu am putut totusi sa imi dau seama daca are ochii verzi sau albastri. In orice caz, erau frumosi. Si i-am mai vazut si bratele tatuate, doar ca nu am avut suficient timp incat sa analizez mai atenta vreunul dintre desene. Ah si mai era parfumul lui...mirosea a portocala. Nu imi plac portocalele, poate din cauza asta am retinut detaliul asta.

In drum spre casa Ben a reusit sa imi programeze ambele interviuri pentru luni, asa ca astazi as face bine sa ma odihnesc, pentru ca vreau sa fiu fresh maine. Cu cat m-am gandit mai mult la treaba asta cu jobul, cu atat imi surade mai tare ideea. Pana la urma nu mi-ar strica deloc sa cunosc niste oameni noi, si sa am ceva benefic cu care sa imi ocup timpul. Sper doar sa am un program lejer, sa imi pot continua antrenamentele cu Aaron.

Mi-am despachetat bagajul, am facut o baie fierbinte si mi-am tras draperiile pentru a face intuneric in camera. In scurt timp ochii imi devin grei si ma scufund intr-un somn adanc.

Alarma telefonului suna de cateva minute bune, si pentru ca deja ma scoate din sarite ma ridic nervoasa din pat in cautarea telefonului. Pana ajung la sursa sunetului care mi-a intrerupt somnul dulce, incerc sa imi dau seama de ce am avut nevoie sa imi setez alarma. Interviurile!

Intru in baie sa fac un dus rapid, ma spal pe ochi si pe dinti, imi prind parul intr-o coada de cal si imi aplic un machiaj discret. Aleg o camasa albastra cu un model mai ciudat, si o pereche de pantaloni negri din dressing, si apoi imi iau perechea mea comoda de pantofi cu toc. Ma simt plina de energie, poate si pentru ca am dormit aproape saisprezece ore.

Primul interviu este pentru un post de assistent designer intr-o firma care produce haine pentru copii. Nu stiu de unde si pana unde am ajuns la haine de copii, dar nu pot sa zic ca ma deranjeaza. As avea cateva idei daca stau sa ma gandesc mai bine.

Sediul firmei nu este unul foarte mare, este o cladire veche cu etaj reconditionata. Imediat cum intru, sunt intampinata de o doamna care are in jur de 40 de ani cred.

— Buna dimineata, tu trebuie sa fii Samantha, bine ai venit, imi spune ea vesela si nu pot sa nu observ caldura din vocea ei, eu sunt Alice.

— Buna dimineata. Eu sunt Sam, imi pare bine sa va cunosc.

— Domnul Smith te asteapta in birou,succes! imi mai spune Alice si imi face un semn cu mana in directia usii care banuiesc ca da spre biroul domnului Smith.

Bat usor in usa, si dupa ce aud un "intra", deschid usa si patrund in incapere. Este un birou luminos, si peste tot sunt schite incepute, doar o parte dintre ele parand a fi terminate. Marea majoritate sunt ale unor haine pentru copii, dar am observat si cateva modele de rochii.

— Bine ati venit, domnisoara Stone. Va rog, luati loc. Abia acum imi ridic privirea spre barbatul din fata mea, si observ ca este un barbat tanar, in jur de treizeci de ani as presupune, si care nu arata deloc rau.

— Multumesc,spun si ma asez pe scaunul din fata biroului masiv.

— Numele meu este Josh Smith, si sa spunem ca eu raspund pentru tot ce se intampla in firma asta. Dar dupa cum probabil ai observat deja, am nevoie de ajutor. Asa ca imi caut o asistenta. Am vazut schitele tale si trebuie sa recunosc ca am fost impresionat. Am primit si recomandarile de la facultate, si as vrea sa iti propun o colaborare, daca esti interesata.

— Sincer nu luasem in calcul posibilitatea unui job chiar acum, insa sunt deschisa sa aud despre ce este vorba.

— Perfect. Dupa cum stii deja, noi facem haine pentru copii. Suntem pe piata de aproximativ cinci ani, si avem deja patru magazine in oras. Cautam sa ne extindem, insa pentru asta avem nevoie de oameni buni. Jobul tau presupune sa fii in permanenta pe langa mine, pentru a invata tot ce inseamna afacerea noastra, ma vei ajuta sa imi programez intalniri si sa trimiti mailuri in numele meu. Programul va fi unul incarcat, insa te asigur ca si satisfactiile vor fi pe masura. Nu astept un raspuns pe loc, vreau sa te gandesti la asta si cand ai un raspuns, suna-ma,mai spune el si imi intinde o carte de vizita.

— Va multumesc inca o data! Voi avea un raspuns cat de curand,spun in timp ce ma ridic de pe scaun pentru a ii strange mana pe care domnul Smith o tinea intinsa spre mine.

— A fost o placere, domnisoara Stone!

— O zi buna, domnule Smith, ii raspund acestuia apoi ies din birou.

Mai am doua ore pana la urmatorul interviu asa ca am timp sa mananc ceva, tinand cont ca nu am mancat nimic in dimineata asta. Aleg un restaurant care este in drumul meu spre cladirea celei de-a doua firme. Termin de mancat la timp si dupa ce imi achit nota de plata imi reiau drumul.

Ajunsa la adresa primita, nu pot sa nu constat diferentele dintre cele doua companii. In timp ce prima cladire era una micuta si calduroasa, aceasta este mare si impunatoare, construita din geamuri. Pentru ca nu stiu inca care este jobul pentru care dau interviu, am emotii. Intru in cladire si dupa ce ma prezint la receptie, sunt condusa intr-unul dintre birouri, in care ma asteapta deja o doamna eleganta, destul de tanara, si as putea spune foarte frumoasa.

— Buna ziua, spun eu timida in timp ce intru in birou.

— Buna ziua domnisoara Stone, numele meu este Rachel Park, dar te rog sa imi spui Rachel.

— Eu sunt Sam, imi pare bine sa va cunosc.

— Ma bucur ca ai venit, lui Ben ii era teama ca vei refuza. Mi-am dorit foarte mult sa te cunosc, si cred ca esti exact ce am nevoie in momentul de fata. Daca imi acorzi cateva minute, as vrea sa iti povestesc despre ce este vorba.

— Sigur, mi-ar face placere,ii raspund zambind sincer. Imi place locul asta!

— Bun. Suntem o companie noua, suntem in activitate de un an de zile. Ce facem noi? Ei bine, clientii nostri sunt persoane mondene care isi doresc sa se implice in moda, dar duc lipsa de imaginatie. Asadar, cauta designeri tineri, care sa le inteleaga viziunile si sa puna pe foaie ceea ce ei au in cap. Aici intervii tu. Cei mai noi clienti ai nostri sunt doi tineri din industria muzicala care vor sa isi creeze propria linie de imbracaminte pentru adolescenti. Cand am vazut schitele tale, am stiut ca tu esti ceea ce cauta ei. Cum ti se pare pana acum?

— Suna grozav! Cred ca este exact ceea ce cautam, chiar daca nu stiam exact ce caut, daca are vreun sens. Imi cer scuze, cand incep sa vorbesc imi e greu sa ma opresc la timp, asa ca spun cu voce tare tot ce imi trece prin cap. O sa tac acum,va rog continuati. Fac un semn ca si cum as trage un fermoar peste gura, iar Rachel izbucneste in ras.

— Imi place de tine, Sam! Bun, sa continui. Programul este flexibil, vei lucra in functie de programul clientilor nostri, si va fi stabilit in fiecare luni, pentru toata saptamana in curs. Salariul il vei negocia cu clientii, si vei putea lucra si de acasa, atunci cand vei dori. Ce spui , Sam, batem palma?

Sa vedem...am doua variante. Prima, sa lucrez pentru un brand deja cunoscut, dar sa fiu practic o secretara cu un program incarcat, si cu un sef aratos.
A doua, sa lucrez intr-o companie noua, si desi ce as face aici pare a fi mai mult pe placul meu si am sansa sa ma afirm mult mai repede, ar trebui sa suport ifosele unor vedete care probabil nu stiu ce sa mai faca cu banii. Ce ar trebui sa aleg acum?

Bunaa!
Voi ce credeti ca alege Sam?
Astept parerile voastre! Multumesc celor care citesc povestea mea, si daca aveti sugestii, le astept cu interes! 🖤