Eu sunt Sam

33. O cină cu surprize

   Am ales să ignor pentru moment privirile ciudate dintre Nathan și Ben. Am de gând să aflu ce se întâmplă, dar după cină. Sophie s-a oferit să gătească pentru toată lumea, iar Kate este cu ea în bucătărie. Kate este cea mai timidă din grupul nostru extins, și am putut observa că de fiecare dată alege să se retragă într-un loc cât mai ferit de priviri.

   Nu înțeleg de ce face acest lucru, este o fată incredibil de frumoasă, ar trebui să aibă mai multă încredere în ea. Poate ar trebui să îi spun asta. Sophie este gospodina grupului, și fiind de cel mai mult timp printre noi, este foarte relaxată în prezența noastră, deși suntem un grup mare și gălăgios. Aș vrea să spun că suntem trei băieți și o fată în grup, deși atunci când sunt doar cu ei, nu mă simt vreo domnișoară. Înjur la fel de mult ca ei.

   Sara este cea mai nouă membră, iar despre ea nu am apucat încă să îmi fac o părere. Dar tocmai despre asta este cina din această seară. Pentru că mai durează până când mâncarea va fi gata, și pentru că știu că băieții abia așteaptă să îl supună pe Nathan unui interogatoriu, mă scuz de la aceștia și urc în camera mea să fac un duș și să îmi schimb hainele.

   Nu apuc să urc prima treaptă, că îl aud pe Nathan strigându-mi numele, așa că mă întorc și aștept să ajungă lângă mine.

   — Da, Nathan? îl întreb eu curioasă.

   — Ăăă...nimic, dar am crezut că vin cu tine, șoptește el.

   — Nu, nu, dragule, tu ai vrut să îi cunoști, îi spun eu în timp ce îi împing pieptul cu un deget . Acum, du-te și cunoaște-i. Promit că vin repede, îi zic și încep să urc pe scări. Când aproape ajung sus, mă întorc din nou cu fața spre el, și chiar atunci îl văd cum oftează și dă să plece spre living.

   — Ah și, Nate, strig eu spre el, iar acesta își întoarce privirea spre mine. Daca devin violenți , țipă, îi mai zic râzând și intru apoi în camera mea.

    După douăzeci de minute, sunt curată și îmbrăcată, gata să îmi salvez șatenul din mâna mușchetarilor. Când ajung în living, este prezentă toată lumea, mai puțin Nathan și Ben. Trebuie să aflu ce e cu ăștia doi! Chris mi-a făcut un semn cum că cei doi sunt pe terasă, așa că mă îndrept spre ei încercând să fiu cât mai silențioasă.

   Și uite cum toată teoria mea despre cât de aiurea este să stai să asculți pe la uși se duce de râpă, pentru că acum stau lipită de peretele care dă spre terasă, ascultând prin ușa întredeschisă.

   — Nate, uite, când am fost de acord cu asta, nu am crezut că mă voi simți atât de jalnic ascunzându-i ceva, aud vocea lui Ben.

   — O sa fugă iar dacă îi spui. Măcar lasă-mă să o fac eu. Dar mai dă-mi puțin timp. Nu pot să o pierd din nou, Ben!

   — Fie. Dar ai face bine să o faci cât de curând. Eu nu vreau să o mai mint, îi mai spune prietenul meu.

Hmmm, oare ce îmi ascund cei doi?

Cu siguranță voi afla ce se întâmplă, dar nu vreau să stric seara tuturor, așa că momentan aleg să mă retrag. Dupa cină, voi vorbi cu amândoi. Poate Nate mă poate minți, dar pe Ben îl cunosc mai bine decât pe mine. Am petrecut aproape tot timpul liber împreună, îi cunosc toate gesturile pe care le face corpul său atunci când minte. Poate că mi-a ascuns ceva până acum, dar cum eu nu am bănuit nimic, nu am fost atentă la limbajul trupului său. Dar în seara asta voi fi extrem de atentă.

   Mă așez la masă și în scurt timp intră și cei doi, iar după ce suntem toți in jurul mesei, curiozitatea mă roade. Când îmi pierd de tot răbdarea, îmi încep micul joc. Nate este lânga mine, și din păcate nu îi voi vedea reacțiile, dar Ben este exact în fața mea. Îl voi citi ca pe o carte deschisă.

   — Și, ce ați făcut voi doi afară? întreb eu, privindu-l pe Ben. Acesta nu ridică capul din farfurie.

   — L-am cunoscut puțin pe Nathan.

   — Am fumat o țigară.

   Au răspuns amândoi în același timp. Bun. Păstrez tăcerea pentru câteva minute, apoi vorbesc din nou.

   — Băieți, știți la ce mă gândeam astăzi? aceștia își îndreaptă privirile spre mine, și abia acum își ridică și Ben ochii din farfurie. Fetele se uită și ele la mine, cu priviri curioase. Țineți minte balul acela din Santa Monica? continui eu, iar ei aprobă prin mișcări ale capetelor. Știți că nu am aflat nici până în ziua de astăzi cine era mascatul acela? întreb eu.

   Reacțiile lor sunt vizibile. Chris este singurul care nu pare să aiba nicio reacție, dar devine suspicios după ce vede privirile celorlalți. Ben s-a înecat cu bucata de pâine din care mușcase, Aaron este ușor amuzat, iar Nate este...panicat. Deci asta era!

   De cealaltă parte, Sara și Sophie mă privesc amuzate, cu ochii mari, iar Kate zâmbește timid pe sub mustăți. Sigur s-au prins de planul meu.

   — Nu pot să cred, le spun eu dezamăgită. Ben, aveam încredere în tine... Cum? mai întreb eu tristă.

   — Sam, nu știu despre ce...începe Ben iar eu mă ridic nervoasă de la masă, lăsând  scaunul să cadă în spatele meu.

   — Voi vă bateți joc de mine, nu? Să nu îndrăznești să continui fraza aia! Am crezut că mă cunoști, Ben! urlu eu spre el.

   — Sam, îmi spune Nathan și mă prinde de mână tandru, hai să mergem până afară, lasă-mă să îți explic. Te rog.

Îmi retrag nervoasă mâna dintr-a sa, apoi le cer scuze prietenilor mei care priveau undeva prin podea, și mă retrag de la masă cu Nathan pe urmele mele.

— Sam...șoptește când ajungem afară.

— Te ascult, Nathan, îi răspund indiferentă.

— În seara aia, acum aproape patru ani, când te-am găsit înghețată în spatele clubului, m-ai fascinat. Nu mă întreba de ce, pentru că nici azi nu știu. Adică, tot ce făceai era să țipi și să înjuri, și cu toate astea te vedeam ca fiind cea mai pură ființă pe care o văzusem. Ai dormit în mașină, și deși abia așteptam să te trezești, să te cunosc, nu am îndrăznit să îți tulbur somnul. Apoi ai dispărut, și...

— Treci la subiect, Nathan, îl întrerup eu.

Acesta mă privește trist, apoi iși coboară din nou ochii în pământ.

— Bine... Te-am revăzut abia după trei ani, la prezentarea aceea. Erai cu Ben. După ce ai fugit din nou, te-am căutat. Pe Ben îl cunoscusem cu câteva luni în urmă la un eveniment, și deși nu păstrasem legătura, aveam numărul lui de telefon. L-am sunat a doua zi, și așa am aflat că este singur, iar că tu ești prietena lui cea mai bună. Nu a vrut să îmi dea numărul tău, dar probabil se săturase de insistențele mele, așa că mi-a zis că veți pleca pentru câteva zile în Santa Monica. Îți jur Sam, Ben nu are nicio vină. L-am amenințat să îmi spună de acel bal, și de cum arată masca ta.

— Și lasă-mă să ghicesc, tot împreună mi-ați găsit și un job. Sunteți prieteni voi doi, sau cum?

— Aia a fost doar o coincidență. Ben nu a vrut să mă mai ajute după petrecerea aia, și ne-am întâlnit din întâmplare în biroul lui Rachel. Iartă-mă, Sam. Îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme. Dar aș face-o din nou, dacă doar așa te-aș găsi. Tu ești destinul meu, iubito, își încheie el discursul.

— Destin pe naiba, Nathan! Nu destinul m-a scos în calea ta, ci o probă stupidă a unui joc la beție! Așa că te rog, scutește-mă! Și încetează să mai alergi după cai verzi pe pereți! Nu sunt iubita ta, și nici nu voi fi. Așa că te rog, pleacă, Nathan!

Și așa a și făcut. A plecat...

Hei! Am revenit și astăzi, și am revenit în forță. 😂 Se pare că nu a durat prea mult iubirea dintre cei doi.

Ce părere aveți despre relatia dintre Ben și Nate?Credeți că a exagerat Sam? Aștept comentariile voastre!

Xoxo🖤