Eu sunt Sam

19. Te-am inventat

   Din perspectiva lui Nate :

   Este primul concert la care am cu adevarat emotii. Dar asta pentru ca nu este un simplu concert. In primul rand, este pre-lanseara brandului meu si al lui Ken. Bineinteles ca nu am fi reusit nimic fara ajutorul lui Sam, ceea ce ma duce la "in al doilea rand", dar o sa vedeti singuri despre ce este vorba.

   Seara este structurata in doua parti. In prima parte va alea loc prezentarea propriu-zisa, iar in a doua trupa mea va sustine un mic concert. Ce nu stie Sam este ca o asteapta doua surprize in seara asta, si aici ajung la partea cu emotiile. Am emotii pentru ca stiu cat de mult "ii plac" suprizele, si ca s-ar putea sa mi-o iau grav in bot. Dar m-am saturat sa stau la distanta!

   Nu ma astept sa imi sara in brate, sa imi declare iubirea ei sau sa ma ceara de barbat. Vreau doar sa ii deschid ochii, sa nu mai fie atat de incapatanata. Stiu ce o deranjeaza, stiu de ce nu vrea sa imi dea nicio sansa. Pentru ca are impresia ca sunt doar un Don Juan care agata pe oricine si face din asta sport national. Si da, am fost asta. De doua luni, nu ma mai atrage nicio femeie. Nimic. Si am incercat. Dar nu mi-o pot scoate din cap pe blonda aia afurisita. Jur ca nu as face nimic care ar putea sa o raneasca vreodata!

   Cand am sarutat-o, desi era deja a doua oara, m-am simtit teleportat in cel mai fericit loc de pe planeta. Are buzele atat de moi, si pielea atat de fina... eh, vedeti? Pur si simplu nu fac decat sa ma gandesc la ea.

   Am ales sa ma tin la distanta totusi, pentru ca nu vreau sa o indepartez si mai mult, si am vazut ca nu reactioneaza asa de bine cand ma apropii de ea, cel putin nu atunci cand stie cine sunt. Dar bineinteles ca nu am putut sa o las sa ma uite. Asa ca am apelat la Rachel, care era oricum in fiecare dimineata prima la birou, si m-a lasat sa ma strecor in biroul lui Sam pentru a plasa micile cadouri. Imi pare rau ca nu i-am putut vedea niciuna dintre reactii totusi.

Desi este inca destul de devreme , eu si Ken suntem deja la club. El pregateste totul pentru concert, iar eu...ei bine, eu voi fi unul dintre modele. Dar adevarata surpriza a serii va fi modelul feminin. Mai sunt aproape doua ore pana incep sa vina invitatii, cand Sam intra grabita in incapere, cu o gramada de pungi in maini, cu parul ciufulit si imbracata in ceva ce arata ca niste pijamale.

— Ce bine ca sunteti aici, avem atat de multe de facut, spune ea imediat cum ne vede.

Nu stiu cum de poate fi asa. Adica, chiar nu a indulcit-o deloc atentia mea? Nu stiu cum sa ma port in preajma ei, de aceea incerc sa fiu cat mai distant. Dar recunosc, ma asteptam macar la o privire mai calda, un zambet, orice. Femeia asta chiar e de gheata!

— Sam, chiar aveam de gand sa te sun, ii raspund eu.

— Sa ma suni? De ce ?

Si...e timpul pentru prima surpriza. Am aflat ca face antrenamente cu prietenul ei Aaron, asa ca ma tem de reactia ei. Dar fie ce-o fi.

— Pai, Selena tocmai m-a anuntat ca nu poate sa ajunga, asa ca avem nevoie de un model feminin, iar toate cele pe care le-am sunat, sunt ocupate. Asa ca va trebui sa o faci tu, ii spun eu repede si ma dau doi pasi mai in spate.

— Ce?! Voi sunteti nebuni? incepe ea sa tipe si scapa toate pungile pe jos, ceea ce nu ma mira deloc. Sper doar sa nu ma loveasca.

— Sam, doar asculta-l, bine? ii spune si Ken, iar eu nu pot decat sa ii multumesc din priviri. Oricum va trebui sa ma revansez fata de el, daca nu era el, evenimentul asta nu ar fi avut loc, pentru ca Sam nu ar fi acceptat.

O vad pe blonda mea cum trage aer adanc in piept, apoi ofteaza si lasa privirea in jos.

— Bine, voi face asta, dar doar pentru ca am muncit atat de mult la asta, incat nu o sa las nimic sa imi strice bucuria.

Asta e fata mea! Si nici macar nu am iesit batut din asta!

   Prezentarea a decurs perfect, fara nicio greseala. Iar Sam a fost...ei bine, a fost perfecta! Este atat de frumoasa, naturala, si pe langa faptul ca este un designer excelent, ar putea la fel de usor sa fie si model, la ce trup are. Femeia asta este perfecta!

   Acum urmeaza sa inceapa concertul, eu impreuna cu cei doi colegi de trupa suntem deja pe scena, in timp ce Sam a ales sa ramana in culise. Ma mir ca a venit singura in seara asta, ma intreb unde este "iubitul" ei.

    Pe tot parcursul concertului, am observat ca m-a privit. Indiferenta privirea , ce-i drept, dar macar a existat. Sunt ca un catelus disperat dupa orice mangaiere dupa ureche. Gata, am spus-o! Acum, e timpul pentru ce-a de-a doua surpriza a serii. Melodia pe care am compus-o pentru ea. Ea nu stie asta, dar sper sa isi dea seama, stiu ca e o femeie desteapta. Imi iau un scaun de langa scena, imi asez chitara si ma intorc astfel incat sa o pot vedea cu coada ochiului, apoi incepem sa cantam.

" Ca sa fii, te-am inventat,
Si-n gandul meu te-am incuiat,
N-am vreme sa te pot uita,
Tu faci parte din viata mea.

Azi declar ca te iubesc
Am sa te iubesc si maine,
Am sa te iubesc pana ma vei iubi si tu,
Iar atunci te voi iubi mai mult.

Sa te mai caut nu am cer,
Dar c-ai sa vii inca mai sper
Si cat timp te voi canta,
Vei fi mereu in viata mea.

Azi declar ca te iubesc
Am sa te iubesc si maine,
Am sa te iubesc pana ma vei iubi si tu,
Iar atunci te voi iubi mai mult."

  In tot timpul asta, am privit-o pe ascuns. Isi blocase privirea pe mainile mele care mangaiau chitara, si nu a schitat nimic. Absolut niciun gest. V-am spus, de gheata! Nu stiu ce am sperat sa obtin cu asta, dar cu siguranta nu am reusit, pentru ca atunci cand melodia se termina iar eu vreau sa o fixez cu privirea, ea nu mai este acolo.

   Cobor grabit de pe scena, imi las chitara pe jos si alerg sa o caut pe fata care mi-a dat lumea peste cap. Nu stiu ce a insemnat faptul ca a fugit asa, dar pot sa intuiesc doar. A inteles mesajul piesei, si din nou am indepartat-o. Imi vine sa imi smulg parul din cap cand ma gandesc ca nu stiu ce sa mai fac. Nu stiu cum sa o mai abordez, si cum sa o fac sa ma lase langa ea macar zece minute, fara sa tipe la mine. O ador cand tipa, e atat de dulce...dar nu despre asta este vorba acum, ci despre faptul ca desi ma tot respinge, eu alerg ca un nebun prin club incercand sa o gasesc.

    Acum imi dau seama ca stiu unde o voi gasi. Alerg prin multime in cautarea primei terase, si cand in sfarsit ies, o vad. Plange. Sta pe o banca, priveste in gol si plange. Nici nu mi-a simtit prezenta, asa ca m-am apropiat timid de ea si m-am asezat pe aceeasi banca. Abia acum a tresarit si s-a intors sa ma priveasca.

   Ochii ei verzi si frumosi sunt umezi, iar varful nasului ii este rosu. Ma doare sa o vad asa, dar intr-un fel total egoist, ma si bucur, pentru ca inseamna ca in sfarsit zidul ala al ei incepe sa se crape.

   — Samantha...e tot ce ii soptesc.

   — Ce vrei Nathan? Spune-mi, ce vrei de la mine? De ce nu ma poti lasa in pace? Chiar nu intelegi ca nu te vreau in viata mea?

   — Sam, credeam ca ai inteles pana acum, ii raspund eu calm si ma intreb de unde am atata putere de stapanire de fiecare data cand ea e langa mine. Te vreau pe tine...

   Hei, deci, ce parere aveti? Va fugi Sam si de data asta? Am strecurat si un mic indiciun in capitolul asta, sunt curioasa daca va dati seama despre ce este vorba.

   Si cum vi s-a parut melodia lui Nate? S-a chinuit ceva sa o compuna, va zic eu!
Xoxo🖤