Eu sunt Sam

24. Din trecut

   — Bună, iubito, îi aud vocea răgușită.

   — Matt. Ce cauți aici? îl întreb, iar el mă eliberează pentru a mă privi.

   — Ești frumoasă.

   — Mulțumesc, dar nu asta te-am întrebat.

   — Îmi este dor de tine, Sam!

   — Puțin cam târziu pentru asta, Matt, îi zic și incep să fac câțiva pași spre mașina mea.

  — Stai, Sam. Dă-mi două minute, atât, îmi cere el cu o voce pierdută.

   M-am oprit pe loc si îl privesc. Nu este schimbat deloc, deși au trecut atâția ani. Cinci, mai exact. Ce vrea după cinci ani? De ce a apărut acum, când în sfârșit eram hotărâtă să permit cuiva să pătrundă mai aproape de inima mea? Nu cred în semne și alte prostii, la fel cum nu cred nici în destin. Dar de ce tocmai acum? La doar o zi după ce am reușit să mă deschid puțin în fața unui bărbat?

— Două minute pentru ce, Matt? Ce crezi că rezolvi dacă vii aici după cinci ani? Crezi că poți repara ce ai stricat atunci? Ce ai putea să îmi spui în două minute încât să mai conteze acum? Te rog, încearcă, îi spun și încep să râd ironic.

Eu arunc săgeți cu privirea, iar ochii lui sunt inlăcrimați.

— Te iubesc , Sam. Te-am iubit mereu. Am fost un prost că nu am știut să te păstrez lângă mine, și am regretat asta în fiecare secundă din ultimii cinci ani. Am vrut de multe ori să vin, dar nu am avut curaj. Știu că te-am rănit, și mai știu și că nu ai cum să mă ierți acum, dar te rog, nu mă alunga definitiv. Dă-mi măcar șansa să îmi cer iertare, și să mă revanșez in fața ta. Lasă-mă să îți arăt că incă te pot face să simți, iubito, spune și se apropie de mine, apoi își duce mâna pe ceafa mea si mă sărută flămând.

   Nu știu de ce îi răspund la sărut, poate pentru că gustul buzelor lui îmi este atât de familiar... sau poate pentru că îmi era dor de parfumul lui de scorțișoară. Sau de brațele lui în jurul meu. Totul se simte atât de familiar, dar totuși atât de greșit.

Imaginea ochilor verzi ai lui Nate îmi inundă mintea, dar si privirea, pentru că îl văd stând chiar acolo, lângă mașina mea, cu un buchet de margarete in mână, și o privire care dacă ar putea, m-ar ucide. Sau pe Matt. Mă retrag din sărut și îl împing pe Matt, care mă privește curios, apoi îmi îndrept atenția către Nathan.

— Nate...îi spun eu, dar el mă întrerupe.

— E în regulă Sam, îmi spune pe un ton calm, înțeleg acum de ce m-ai ținut la distanță. Eram un fel de plan de rezervă. Totuși, ai fi putut fi sinceră, să știi. Ți-aș fi rămas aproape oricum, pentru că asta fac prietenii, nu?

Îmi întinde apoi buchetul de flori, mă pupă pe obraz, apoi se intoarce si pleacă. Și odată cu el, ia și ultima fărâmă de răbdare pe care o mai dețineam, așa că mă intorc nervoasă spre Matt, iar palma mea face contact cu fața lui.

— Ce naiba?! întreabă nedumerit în timp ce își mângâie obrazul lovit cu palma.

— Chiar așa, ce naiba?! Cine te crezi să apari în viața mea după atâta timp, și să mă săruți forțat?

— Forțat?! Iubito, nu știu dacă ai observat, dar m-ai sărutat înapoi. Știu că ți-a plăcut, așa că hai mai bine să continuăm ce am început, rânjește Matt ca un pervers.

— Ai face bine să îți continui drumul, Matt, dacă nu vrei să te castrez aici în stradă, folosind un ciob, aud în spatele meu și răsuflu ușurată când recunosc vocea.