Eu sunt Sam

17. Familie extinsă

A trecut o saptamana de cand Aaron s-a trezit, iar astazi va fi in sfarsit externat. Ranile lui sunt aproape vindecate. Vinovatii au fost arestati si sunt acum cercetati de politie. Sase barbati. Sase oameni au batut cu bestialitate unul singur. Va imaginati cum arata corpul lui Aaron.

Aparent, cativa dintre cei care pierdusera luptele formasera un fel de alianta impotriva lui Aaron, acestia dorind sa "il scoata din joc" pe prietenul meu. Din fericire pentru noi, si din pacate pentru ei, Aaron a avut noroc.

Acum, suntem toti patru in salonul lui , si asteptam ca asistenta sa aduca actele de externare. Ca tot vorbeam despre asta, usa se deschide iar pe ea intra o asistenta tanara, mica de inaltime si bruneta, imbracata intr-un halat alb, care zambeste timid cand observa camera plina.

— Domnule Cole, trebuie sa semnati actele, apoi sunteti liber sa plecati acasa, i se adreseaza ea prietenului meu, si nu pot sa nu observ nuanta de rosu din obrajii ei.

— Sophie, ti-am mai spus sa imi zici Aaron. Sunt mai mare decat tine cu doi ani, nu cu douazeci,ii raspunde acesta.

— Aaron, zambeste asistenta timida, apoi ii intinde dosarul si un stilou, dupa care ne saluta si se retrage din incapere.

— Mai mai mai, se pare ca cineva nu a pierdut timpul pe aici, spun eu amuzata.

— Adica? Ce vrei sa spui? ma intreaba Aaron.

— Fii serios, amice, am vazut cu totii privirile alea. Pare draguta, si tu stii ce parere am eu despre femei, in general, ii mai spun eu ranjind de parca tocmai am descoperit marele secret al universului. Sper ca i-ai luat numarul de telefon, spun si ii fac cu ochiul.

— Eh, sa zicem doar ca nu mi-am pierdut farmecul. Se pare ca sunt adorabil atunci cand sunt imobilizat la pat, chicoteste acesta apoi imi face cu ochiul si continua sa vorbeasca. Totusi, imi place fata, asa ca as aprecia daca ati fi draguti cu ea.

— Frate, pe tine chiar te-a afectat lovitura aia la cap! Poate ar trebui sa mai ramai cateva zile in spital, glumeste Chris, sa iti mai faci niste analize ceva. Asteptam o replica si din partea lui Ben, insa acesta priveste pierdut fixand un punct de pe patul care pare a fi extrem de interesant, la cum il priveste.

— Ben? Esti bine? il intreb.

— Pana la urma, ce ar fi atat de rau daca s-ar indragosti de fata asta? izbucbeste el deodata. Pana la urma e frumoasa, isteata, si are rabdare cu el, stiti? Adica, i-a vazut toate toanele, si cu toate astea e mereu acolo sa ii raspunda la telefon. Dar ce sa faca el, daca ii e teama sa ii recunoasca ca s-a indragostit de ea si ca ii e frica de sentimentul asta?

Toti trei il privim pe Ben cu gurile deschise. Bineinteles ca ne-am dat seama ca nu era deloc vorba despre Aaron si asistenta, asa ca am intrat in jocul lui.

— Poate ca el ar trebui sa aiba mai multa incredere in el, si daca tot zice ca fata asta este mereu acolo , poate ca nu ar fi un lucru rau sa isi recunoasca sentimentele, adica daca nu a fugit pana acum, de ce ar fugi cand in sfarsit el este sincer?

— Dar poate ca ea nu simte la fel, iar lui ii este teama sa nu fie respins.

— El e un fraier atunci. Iarta-ma, Aaron, spun, incercand sa mentin jocul, dar din cate am auzit, nu am cum sa nu imi dau seama ca fata asta are sentimente pentru tine.

   Ben zambeste pe sub mustati la auzul cuvintelor mele, apoi ne saluta pe toti trei, spunand ca ne vedem diseara, dupa care paraseste grabit salonul.

   — Ei, ce ti-e si cu iubirea asta, spun eu cand ramanem doar noi trei.

   — Stii, e amuzant cum ai tu sfaturi pentru toata lumea, dar cand vine vorba de tine, uiti tot ce spui, imi zice Chris.

— Ce vrei sa spui cu asta? Eu sunt bine mersi, nu am nevoie de sfaturi in dragoste pentru ca nu sunt indragostita, ii raspund usor iritata fratelui meu.

— Ok, Sam. Fie ca tine. Dar asculta la mine. Ai douazeci si trei de ani, si stiu ca o sa ma urasti ca iti spun asta, dar ai nevoie de iubire in viata ta. Eu ma stramb la auzul cuvintelor lui, dar el continua sa vorbeasca, fara sa ma bage in seama. Stiu ce o sa zici surioara, ca iubirea nu exista, ca ti-e mai bine singura, ca nu ai nevoie de un barbat care nu o sa faca decat sa te raneasca. Dar Sam, daca nu incerci, nici nu ai de unde sa stii daca ai sau nu dreptate. Uite, nu sunt eu vreun expert in ale iubirii, dar din cate inteleg, tipul ala, chitaristul , chiar te place. De ce nu ii dai o sansa? Chris isi termina discursul si acum este in fata mea, cu mainile pe umerii mei si ma priveste atent in ochi. Aaron nu mai spune nimic, ci priveste in gol undeva prin mine.

— Ultima oara cand am verificat, voi sunteti cu trei ani mai mari decat mine, toti. Si stii ce e amuzant, Chris? CA SUNTETI SINGURI! tip eu spre el apoi ii indepartez mainile de pe umerii mei si continui nervoasa. Daca as avea nevoie de sfaturi in iubire, nu crezi ca le-as cere de la cineva care stie ce e aia? il ironizez eu.

— Bine Sam, nu mai insist. Fa ce vrei, imi mai spune el si apoi iese si el din salon.

— Sam...imi sopteste Aaron.

— Sa nu-mi spui ca si tu ma iei cu iubirea acum, ca jur ca te las sa pleci singur de aici! ma rastesc eu la el.

— Dulceata, stii bine ca are dreptate. Dar nu, nu voi insista. Esti majora si vaccinata, si am incredere ca iti poti lua singura deciziile. Insa recunosc ca as vrea sa te stiu fericita, Sam.

— Sunt mai mult decat bine, Aaron. Acum, hai sa plecam odata din spitalul asta!

Cand ajung acasa, Christian este inca plecat. Ar trebui sa ii cer scuze pentru ca am tipat la el, dar si el trebuie sa isi ceara scuze pentru ca stie mai bine decat oricine ca devin artagoasa cand vine vorba despre relatii, iubire, si fluturi in stomac. Pentru ca asa ceva nu exista!

Exista atractie fizica, iar la inceputul unei relatii, aceasta este foarte puternica. Asa ca avem impresia ca ne-am indragostit, ca in stomac se duc adevarate lupte intre fluturasi colorati, si ca viata e roz si totul e iubire. Apoi, atractia fizica se diminueaza, asa ca spunem ca "am intrat in rutina", si incercam sa ne convingem ca atata timp cat exista iubire, totul va fi bine. Dar dragilor, iubirea nu trece. Daca ma intrebati pe mine, iubirea adevarata dureaza o viata intreaga. Nu exista "nu te mai iubesc", nu ai cum sa nu mai iubesti pe cineva, deodata. Are sens ce spun? Asadar, de cele mai multe ori, cand atractia fizica se sfarseste, la fel se intampla si cu relatia de iubire dintre doi oameni.

Deci, pentru ce atatea batai de cap? Da, nu contest faptul ca poate e misto sa ai pe cineva langa tine mereu, cu care sa iti imparti ganduri, trairi, tot. Dar ce te faci cand, dupa ce ti-ai pus toata increderea in persoana respectiva, si i-ai aratat toate colturile inimii tale, acesta calca totul in picioare spunandu-ti ca nu te mai iubeste, si ca si-a gasit pe altcineva, care il poate face mai fericit decat ai facut-o tu?

Inima mea a fost deja facuta bucati, si abia am reusit sa gasesc piesele lipsa. Cu greu le-am lipit la loc, asa ca nu vreau sa o iau de la capat. Prin urmare, mi-e mai bine singura.

Trebuie totusi sa fiu sincera cu voi, si sa recunosc ca ma simt atrasa de Nate. E un barbat frumos, si desi este arogant, este si carismatic. Incepuse sa imi placa oarecum atentia pe care mi-o oferea. Vorbesc la trecut, pentru ca toata saptamana nu a mai dat niciun semn. Probabil a renuntat..

Buna dragilor! Ce credeti, chiar a renuntat Nate? Sper ca va place capitolul.
Xoxo🖤