Eu sunt Sam

7. Vacanța

   Am multe momente in care stau pur si simplu si ma gandesc la viata mea. Acum este unul dintre ele. Ma gandesc la cat de mult m-am schimbat in ultimii ani. Daca la 17 ani credeam ca totul este roz in viata mea, ca am un iubit care tine sincer la mine, o prietena minunata si o familie unita, acum, la numai o zi distanta de varsta de 24, vad toate nuantele vietii.

    Am suferit, am avut inima franta de doua ori intr-un timp foarte scurt, apoi am trecut peste, m-am mutat in Los Angeles cu fratele meu, si cei mai buni prieteni ai mei sunt un model-racer si un doctor-luptator. Nu mi se pare in schimb nimic ciudat ca cei mai buni prieteni ai mei sunt barbati, pentru ca nu am reusit niciodata sa ma conectez prea bine cu femeile in general.

   Sunt o persoana aroganta, si nu mi-e rusine sa recunosc asta. Imi asum atat calitatile, cat si defectele. Nu multa lume ma suporta, insa cei care au reusit sa vada sub carapace, imi sunt si imi vor fi mereu aproape, stiu asta. Si aici vorbesc despre trioul de barbati din viata mea. Nu imi doresc o prietena, femeile sunt rele, femeile tradeaza pentru nimic, si stiu ca e ciudat ca zic asta, fiind chiar eu femeie, dar eu nu sunt asa.

   M-am gandit de multe ori ca s-a produs o incurcatura pe undeva prin Ceruri cand am fost conceputa. Cred ca trebuia sa fiu barbat. Imi place sa injur, imi place sa beau, si mai nou am aflat ca imi place sa conduc motoare si sa ma bat. Singura diferenta ar fi ca eu nu simt nevoia constanta de sex. Nu am prea simtit-o deloc in ultimii ani, de fapt.

   Au trecut doua luni de cand am inceput antrenamentele cu Aaron, si cred ca am facut progrese uriase. Nu numai ca ma pot apara , dar am invatat sa si lovesc. Mai am multe de invatat si nu am de gand sa ma opresc, pentru ca imi face bine. Aaron este un antrenor tare misto! Pe langa faptul ca are rabdare cu mine, stie ce puncte sa atinga ca sa scoata ce e mai rau din mine, mai arata si al naibii de bine la bustul gol. Asa ca imbin utilul cu placutul, as putea spune.

   Tot acum doua luni m-am apucat si de scoala de soferi. Astazi sunt fericita posesoare a unui permis de conducere pentru masini, dar si motociclete. Sunt inca incepatoare, si sincer cred ca momentan mi-ar fi frica sa plec singura cu motorul, dar cu cineva in spate nu am nicio problema. Mai ales cand acel cineva este Ben. Imi ofera mereu sentimentul de siguranta. Asa cum mi-a promis, sau ma rog, l-am facut sa promita, m-a luat cu el la toate cursele. La majoritatea am participat cu el, insa au fost probe la care nu aveam voie, asa ca l-am incurajat din multime. M-am obisnuit cu atmosfera de la curse, si pentru ca nimeni nu ne-a vazut fata pana acum, inca suntem in centrul atentiei. Trebuie sa recunosc ca nu numai ca m-am obisnuit, ci a inceput sa imi si placa atentia asta.

   Sunt in bucatarie si vreau sa gatesc ceva, in curand trebuie sa ajunga Christian de la munca, si pentru ca stiu ca munceste foarte mult , vreau sa il rasfat macar cand ajunge acasa. Asa ca mi-am facut un obicei din a pregati cina. Spal puiul, curat legumele, le asez pe toate in tava si le bag in cuptor. Pregatesc si o salata, si astept sa fie gata puiul, cand aud usa de la intrare. Chris.

   — Sam, esti acasa? aud vocea lui imediat cum usa se deschide.

   — Daa, sunt in bucatarie! tip si eu ca sa fiu sigura ca m-a auzit.

   In bucatarie dau navala toti cei trei crai, asezandu-se in jurul mesei, si facandu-mi semn sa ma asez si eu.

   — Hei, daca stiam ca veniti faceam mai multa mancare, dar impartim ce este si mai comandam o pizza sau ceva. Ce faceti? Ce e cu fetele astea? De ce zambiti asa?

   — Oh, Sam, esti ca o moara stricata! spune Aaron razand.

   — Piersicuta, avem o surpriza pentru tine, spune si Ben.

   — Piersicuta?! Ce naiba? Vrei sa iti arat ce am invatat de la Aaron si nu stii cum sa imi ceri? Nu e nevoie sa inventezi porecle patetice pentru asta, sa stii!