Eu sunt Sam

16. I-am prins!

   Trei zile. Atat a trecut de cand doarme Aaron. Doctorul ne-a aigurat ca nu este in coma, ci se afla pur si simplu intr-un somn profund, intretinut de calmante. Corpul lui avea nevoie sa se refaca, iar el sa nu simta durerea.

   In tot acest timp, eu si Ben am stat la spital in ture. Christian in schimb, s-a inchis in camera lui, de unde iesea doar sa manance. Sunt acasa acum, si dupa ce mai bine de doua ore am incercat sa il scot pe fratele meu din casa, am renuntat. Am hotarat sa gatesc ceva, poate macar mirosul de mancare il va ademeni afara din camera lui.

   — I-am prins! Sam, i-am prins! Il aud pe acesta tipand si ii aud pasii grabiti pe scari.

   — I-ai prins? Dar cum? il intreb eu fericita stiind deja la ce se refera.

   — Surioara, cred ca ai uitat cine iti este frate. Am reusit sa obtin acces, sa zic asa, la camerele de supraveghere pe o raza de doi kilometri de locul unde a fost gasit Aaron, si in astea trei zile, am vazut sute de filmari. Norocul meu a fost ca cineva facuse o plangere de deranjare a linistii publice exact in jurul orei la care l-au gasit pe Aaron, asa ca i-am gasit repede. Dar am nevoie sa faci ceva.

   — Orice, Chris! ii raspund hotarata.

   — Trebuie sa duci tu filmarile la politie, eu nu pot risca sa ma expun, nu cred ca este nevoie sa iti explic de ce.

   — Sigur. Maine dimineata la prima ora voi fi la sectia de politie. Pana atunci, trebuie sa il anuntam si pe Ben. Voi pleca mai devreme la spital, sa ii povestesc ce ai aflat.

   Asa am si facut, si dupa ce m-am imbracat, am iesit din casa. In fata casei, o masina sport neagra tocmai parcase pe alee, iar din ea a coborat nimeni altul decat Nate.

   Barbatul asta este peste tot! A venit in fiecare zi sa ne aduca de mancare, si daca nu m-ar enerva atat de tare prezenta lui, ar fi un gest chiar dragut.

   — Sam, imi spune el venind grabit spre mine, trebuie sa mergem la spital. Aaron s-a trezit!

   Acestea fiind spuse, am urcat in masina fara sa pun alte intrebari, si am plecat in viteza spre spital.

   — De ce ai venit sa ma iei? decid eu sa rup linistea din masina.

   — Pentru ca stiu cat de mult iti doresti sa vorbesti cu prietenul tau,imi raspunde senin.

   — Bine, dar de ce tu? De ce nu m-a sunat Ben? Am si eu masina, sa stii. Si de unde stii tu ca s-a trezit Aaron, mai nou esti prieten cu iubitul meu si nu stiu eu? rabufnesc eu.

   — Oh haide Samantha, amandoi stim ca nu il iubesti pe Ben, si nici el pe tine.

   — Poftim?! Nesimtitule! Cum iti permiti tu sa iti dai cu parerea despre ce simt sau nu simt eu?! Opreste masina, vreau sa cobor!

   — Nici gand! Am zis ca te duc la spital, te duc la spital! Dar ca sa stii si tu, si ridica si el tonul, venisem la spital sa vad daca TU esti bine, dar tu nu erai acolo, ci Ben. Inainte sa plec, doctorul a iesit sa anunte ca prietenul vostru s-a trezit, asa ca IUBITUL tau m-a rugat sa vin sa te iau si sa te aduc acolo. El mi-a dat si adresa ta, altfel de unde sa stiu unde stai, desteapto?

   Nu mai spun nimic, ci imi incrucisez bratele la piept imbufnata, si imi intorc privirea spre geam. Nu mai vorbim nimic, iar cand ajungem in parcarea spitalului, scot din buzunar cateva bancnote pe care i le arunc pe bord, apoi deschid usa.

   — Multumesc pentru cursa, pastreaza restul, ii mai spun apoi trantesc portiera si ma indrept cu pasi grabiti spre intrarea in spital.

   Dar nu apuc sa intru, pentru ca simt cum cineva ma apuca de incheietura mainii si ma opreste brusc. Ma intoarce cu fata spre el, si ma impinge pana cand spatele meu este blocat de un stalp.

   — Ce naiba crezi ca faci?! il intreb nervoasa si incep sa il lovesc cu pumnii in umeri si piept. El nu reactioneaza, ci ma tine blocata acolo, si ma priveste. Dupa cateva secunde in care ma lasa sa ma descarc, imi prinde ambele incheieturi cu una dintre mainile lui si mi le duce deasupra capului, fiind acum complet imobilizata.

   Respiratiile noastre sunt alerte, iar din priviri ne aruncam sageti.

   — Esti o afurisita mica, stiai? ma intreaba Nate soptit in timp ce isi apropie capul de al meu, si nu apuc sa raspund, pentru ca isi lipeste buzele de ale mele.

   Incep sa ma zbat pentru a scapa, desi undeva in adancul meu, nu imi doresc sa se opreasca. El isi tine buzele lipite de ale mele, si din cand in cand imi musca pe rand buzele. Cu mana libera imi mangaie parul, apoi fata, iar sarutarile lui coboara pe gatul meu, si urca inapoi spre ureche. Cand ajunge din nou in dreptul buzelor mele, sunt pierduta in atingerile lui, asa ca imi eliberez mainile din stransoarea lui si mi le inconjor dupa gatul sau, raspunzandu-i la sarut.

   Gustul lui...menta si tutun...as putea sa jur ca l-am mai simtit undeva. Sarutul este tandru dar plin de dorinta, insa este scurt, pentru ca imediat ce realizez ce se intampla, ma retrag din sarut, imi lipesc palma de obrazul lui, apoi alerg spre intrare.

Nu ma opresc decat cand ajung in salonul lui Aaron, si imediat cum vad ca este treaz, ma arunc asupra lui, imbratisandu-l. Imi dau seama ca ranile inca nu i s-au vindecat cand aud un "au" slab, si ma ridic imediat de pe el.

— Aaron, te-ai trezit! ii spun cu lacrimi in ochi si il sarut pe frunte.

— Pai, asa se pare. Insa la cum ma doare, as fi preferat sa mai dorm cateva zile, spune el si ne arata un zambet destul de chinuit.

— Iti amintesti ce s-a intamplat?

— Nu chiar. Adica, stiu ca iesisem de la o lupta, si ma indreptam spre masina, cand am auzit niste pasi in spatele meu. Apoi, negru. Si m-am trezit aici, cu un plangacios langa mine, mai spune el si arata amuzat spre Ben care isi da ochii peste cap.

— Ne-am facut atatea griji, ii marturisesc prietenului nostru. Dar i-am prins! Politia este deja pe urmele lor, le spun eu entuziasmata.

— Pe bune? intreaba Ben mirat.

— Da! De fapt, Christian i-a prins. Filmarile de pe camera de supraveghere care a surprins totul sunt aici, le spun si le arat stickul de memorie, iar maine dimineata vor fi pe biroul politiei, adaug eu.

— Asta e o veste grozava, spune Ben, apoi vine si ma imbratiseaza. Totul va fi bine acum, mai zice el, mai mult pentru el, si rasufla usurat, de parca o piatra ce apasa greu pe umerii lui tocmai fusese inlaturata.

— Si Sam, am auzit ca ai un admirator, imi spune Aaron pe un ton seducator, si daca nu as sti ca are dureri, i-as fi provocat eu unele.

— Am pe naiba! Si se presupune ca ai dormit trei zile, de unde naiba stii tu toate astea? il intreb iritata, iar el face un semn din cap spre Ben, si atunci imi indrept atentia asupra lui. Si tu!continui eu. Tu se presupune ca trebuia sa fii iubitul meu. De ce l-ai lasat sa ma imbratiseze asa? Ce iubit normal la cap nu ar reactiona cand o bunaciune de barbat o imbratiseaza pe femeia de langa tine? Nu degeaba crede ca nu ma iubesti!

— Sam, poate ar fi momentul sa ii spui adevarul si sa nu te mai ascunzi dupa un iubit fals. Nu ca imi displace atentia pe care mi-o oferi de cate ori e el prin preajma, dar pana cand o sa o tii asa? Nu vezi ca nu renunta? Si in plus, tocmai l-ai numit o bunaciune de barbat. Ben isi termina discursul, si eu nu gasesc niste cuvinte potrivite pentru a-i raspunde.

Tot ce fac este sa oftez zgomotos, si sa ies ca o furtuna din salonul lui Aaron, trantind usa in urma mea. Sunt nervoasa, pentru ca ei ar trebui sa fie de partea mea in toata povestea asta, nu sa ii ia lui apararea!

Iar el...el este un arogant nesimtit si fustangiu, care pur si simplu nu vrea sa renunte! Si aparent, o bunaciune de barbat...

Harnicuta de mine este pusa pe scris astazi. Sper sa va placa capitolul. Ce ziceti, ar fi timpul sa ii aducem impreuna? Sau ii lasam sa se mai fugareasca putin?
Xoxo🖤