Eu sunt Sam

14. Ziua Leneșului

Duminica a fost intotdeauna ziua mea de relaxare. Era ziua in care ma rupeam de oricine si de orice, imi petreceam cea mai mare parte din zi in pat, mancam porcarii si ma uitam la filme. In ultimii ani am cam neglijat acest obicei, dar astazi se implineste o saptamana de cand m-am hotarat sa il reiau.

   Dupa petrecerea de sambata trecuta, am venit direct acasa, am facut o baie fierbinte, iar apoi m-am bagat in pat, de unde nu m-am mai ridicat pana duminica seara. Chris isi amintea de "Ziua Lenesului", asa ca s-a prins imediat ca reluasem obiceiul. Am fost servita cu micul dejun in pat, apoi am vazut cateva filme impreuna, refuzand sa ma gandesc la infumuratul de Nate. Seara am comandat ceva de mancare, apoi am adormit. A fost prima noapte dupa multi in care am dormit in acelasi pat cu Christian. Mai mult de atat, am dormit imbratisati. Desi locuim in aceeasi casa, imi lipseste Chris. Ne intalnim pentru zece minute dimineata, apoi ne mai vedem seara cand mancam impreuna, dupa care fiecare se retrage in camera lui. Se pare ca astazi a ales sa serbeze cu mine Ziua Lenesului.

   Imi este dor si de prietenii mei, si imi notez in cap ca saptamana viitoare sa ii invit si pe Aaron si Ben sa participe la "sarbatoarea" noastra.

    Saptamana care tocmai a trecut a fost... interesanta. Cel putin. Luni dimineata cand am ajuns la munca, am gasit pe birou un buchet mare de margarete. Pentru ca sunt o persoana extrem de curioasa, m-am repezit asupra buchetului in cautarea unui biletel. Si era acolo.

   " Pana si o zi urata de luni se poate transforma intr-o zi perfecta, daca incepe cu zambetul tau. N."

   Intr-adevar, am zambit. Si am facut-o sincer, pentru ca margaretele sunt florile mele preferate. Sunt sigura ca a fost o coincidenta, pentru ca singurele persoane care imi cunosc preferintele in materie de orice, sunt muschetarii mei. Starea mea a fost una buna toata ziua, zambetul pe care l-am afisat nemaifiind unul fals. Pe Nate nu l-am vazut luni.

    Marti ma astepta pe birou o cafea mare cu lapte si un croissant cu unt, alaturi de un alt bilet : " Tu ai controlul asupra zilei de astazi. Alege sa iti umpli ziua cu fericire. N." Din nou,am zambit.

   Miercuri, am gasit un trandafir alb, iar langa el era un ipod, cu un biletel lipit de el : "Muzica este un raspuns caruia nu i s-a pus nicio intrebare. Asculta-ma. N.".

   Mi-am pus castile in urechi, si am apasat imediat pe butonul de play. Zeci de minute nu am facut decat sa ascult si sa zambesc in continuu ca o descreierata. Am trecut prin toate starile. Am regasit in lista pe care o pregatise exact cele doua melodii pe care le prefer ale trupei lui, dar si multe altele pe care le ascult atunci cand simt nevoia sa ma deconectez. Ma intreb de unde a stiut. Nu a ales melodii siropoase, si am apreciat asta. Toate erau menite sa ma relaxeze. Si au reusit!

   La fel au trecut si zilele de joi si de vineri, in fiecare zi a gasit altceva cu care sa ma surprinda, si cu cate un bilet atasat. Nu imi place ca recunosc asta, dar trebuie sa o fac. Incepuse sa imi placa. Nu l-am vazut deloc toata saptamana, si desi am apreciat ca mi-a respectat dorinta de a pastra distanta, imi lipsea zambetul ala arogant. Cu toate astea, a reusit sa ma faca sa zambesc in fiecare zi, chiar si nefiind prezent fizic. Asa ca, desi a stat departe de mine, a fost mai aproape decat as fi permis in mod normal, daca mi-as fi dat seama ce se intampla.

   Problema e ca m-a luat pe neasteptate, si m-a prins cu garda jos inca din prima zi. Apoi mi-a placut cum m-am simtit, si am zis ca nu are de ce sa fie rau daca intru putin in jocul lui, si ma bucur si eu de avantajele acestuia.

   Nu am prevazut insa faptul ca o sa ma gandesc la el in permanenta. Nu vreau sa se intample asta, dar sa fiu a naibii daca imi pot controla mintea. Si credeti-ma ca incerc. Oricum ar fi, nu am de gand sa ii cad in plasa, asa ca nu am de gand sa imi schimb atitudinea fata de el. Trebuie sa il fac sa stea departe de mine, chiar daca asta inseamna sa ma port ca o scorpie.