Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 9

Crăciunul a venit cu pasi repezi. In mai putin de o saptamana, urma ca toata familia Weasley sa se adune la masa si sa sărbătoreasca impreuna.

Dupa antrenamentul de dimineata avut cu echipa de Vajhat, m-am decis sa merg in mall pentru a cumpara ultimele cadouri. Bifasem deja pe toata lumea, doar Foxy mai era de rezolvat. Stiam precis ce i-as putea lua. Fiica mea era o mare iubitoare a lecturii. Nu vreau sa o trimit cu cateva kilograme in plus in cufar cand placa la Hogwarts asa ca am cautat o alternativa. Un e-book parea o solitie ideala. Mergeam rapid spre magazinul in care rezervasem produsul. Din fericire, am rezolvat destul de repede. Am iesit din magazin si ma îndreptam spre metrou. Nu avea chef de traficul infernal de afara. Eram pe drum cand aglomeratia tipica de oameni din apropierea sarbatorilor, m-a facut sa ma ciocnesc de o persoană. L-am recunoscut repede.

-Imi cer mii de scuze! a spus el,  încercând să imi ia lucrurile de pe jos.

-E in regula, Harry. Nu iti face griji.

Mi-a dat inapoi pungile si m-a intrebat inainte sa plec:

-Mergi spre casa?

- Da, asta era planul.

-Parcarea subterana e in directia opusa.

- Nu sunt cu masina. Merg spre metrou.

-Lasa-ma sa te conduc spre casa. A început să ningă destul de tare afara si ai de mers vreo 10 minute pana la statie.

-Nu e nevoie, ma descurc.

-Gin, te rog nu fi încăpățânata cu mine. E doar o favoare.

Sa fiu închisă intr-o masina cu Harry pentru aproape o jumatate de ora nu era ceea ce imi doream neaparat. Nu voiam sa recunosc asta, dar imi era frica de cuvintele care ne-ar putea ieși pe gura. Imi era frica sa nu deschida vreun subiect.

-Lasa-ma sa te ajut, Ginny.

-Okay, condu-ma spre masina atunci.

Ca un gentleman ce este, mi-a luat niste pungi din mana si a facit ceea ce i-am cerut. Nu am fost surprinsă cand i-am vazut masina istorică. Eram sigura ca Harry ar conduce asa ceva.

-Inca ma intreb de ce ne mai batem capul cu mașinile cand putem Aparea oriunde vrem... spun eu cu voce tare dupa ce Harry porneste motorul si se indrepta spre ieșirea din parcare.

-Presupun ca ne place sa trăim și vieți de Incuiati.

Nu am mai spus nimic pentru următoarele 10 minute. Doar Michael Bublé astupă linistea dintre noi cu All I want for Christmas is you. Nu puteau sa dea orice alta melodie de Craciun?

-Ce mai face Adelaine?

-E bine. Traieste din plin viata de elev la Hogwarts.

-Asa ca noi? m-a intrebat el, etalandu-si zâmbetul superb spre mine.

-Poate nu asa de din plin ca noi.

-Ma bucur. Noi chiar am trăit niste vremuri nebune.

-Nebune, dar frumoase. am completat eu.

-Nu pot sa neg asta. Si tot Vajhatul... Imi amintesc si acum cand Plesneala mi-a dat detenție si nu am putut sa joc cu voi.

- Da, si eu.

Normal ca imi amintesc. Fiecare moment e întipărit clar in mintea mea. Atunci ne-am sărutat prima data, dupa meciul ala de pomina. Imi e imposibil sa uit.

La semafor, Harry a întors capul spre mine. Stia la ce ma gândeam. Si eu stiam ca prin capul lui trec acelasi amintiri.

-A fost una dintre cele mai intense zile din viata mea, chiar daca nu am jucat.

-Normal, ai avut detentie cu Plesneala.

-Stii ca nu la asta ma refer...

Stiam ca nu, doar imi placea sa ma ascund dupa deget.

-Am avut multe amintiri frumoase cu tine acolo.

-Da, acolo, pentru ca dupa nu m-ai mai vrut.

-Asta nu e adevărat.

Am lăsat linistea sa se instaleze între noi pentru urmatorele cateva minute. Nu aveam dispoziția necesara pentru a discuta subiectul despărțirii noastre.

-Putem sa vorbim putin despre Adelaine? Am motive sa cred ca este fiica mea, Ginny. Cred ca ar trebui sa facem niste teste ADN.

Buna tuturor! Sper sa va placa acest capitol si sa imi lăsati la fel de multe păreri ca la capitolul anterior. Avand in vedere cele multe pareri, am fost motivata sa pun mult mai repede. Credeti ca vor face testul ADN? Cine credeti ca este tatăl lui Foxy? Va astept comentariile. Va pup!