Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 11

Mâinile lui Harry erau pe obrajii mei care nu mai țineau adăpost lacrimilor.  Gura mea era complet acaparata de a lui. Creierul meu imi spunea sa ma indepartez, dar mainile il trăgeau mai aproape. Imi era dor de el si de atingerea lui.

-Lasa-ma sa fiu langa tine, Gin. Nu ma indeparta. A venit vremea sa nu mai fi singura.

M-am uitat in ochii lui. As fi vrut sa il cred, sa il iert, dar inima mea nu era pregatita pentru asta.

Fara vreun alt cuvânt, am coborât din masina si am alergat spre apartamanetul meu. Dușul a fost următoarea destinatie. Aveam nevoie disperată de asta ca sa imi astupe lacrimile.

Am lasat apa sa curgă peste mine, peste parul roșu in care s-au jucat mainile lui Harry pentru cateva momente, peste buzele sarutate de el. Simteam ca il dau afara din mine, dar asta era imposibil. Mereu va fi acolo. In trecutul meu.

Ieșisem deja de cateva minute din dus cand am auzit soneria. Harry era acolo, cu cadourile pe care le lăsasem in masina lui.

-Ai uitat astea.

-Multumesc.

Le-am luat in graba si am vrut sa inchid usa, dar a blocat-o cu mana.

-Imi pare rau, Okay? Imi pare rau ca te-am sărutat. Nu ar fi trebuit sa o fac. A fost deplasat, dar stii ca nu mai pot gândi clar cand te vad plangand. Hai sa ne prefacem ca nu s-a intamplat. Te implor, Ginny.

Facea aceeasi ochișori tristi ca atunci cand avea 17 ani. Ma topeam dupa ei. Si inca nu si-au pierdut efectul.

-De acord, nimic nu s-a intamplat.

Ne-am privit pentru cateva secunde. Poate ca si-a pastrat privirea de la 17 ani, dar timpul si-a pus amprenta asupra lui. Barba cu siguranta era ceva cu care mi-a plăcut să mă obișnuiesc.

-Ai mai plans.

A sesizat el, atingandu-mi usor umflatura de sub ochi. As fi fost tentata sa il rog sa ramana si sa ma tina in brate pana adorm, dar asta doar l-ar fi lăsat si mai derutat.

- Cred ca e momentul sa pleci. i-am tăiat eu repede aripile.

-Noapte bună, Ginny! Suna-ma daca ai nevoie de ceva.

***

A venit Crăciunul. Trecuse o saptamana de la momentul cu Harry. Mi-am recăpătat puterile. Eram bine.

Foxy venise deja de la Hogwarts pentru vacanta de iarna. Era acum la masa, mancand micul dejun.

-Ce se mai intampla pe la Hogwarts?

-Totul bine, mama. Lucrurile merg bine. Ah, am invatat niste scheme de Vajhat pe care abia astept sa ti le arat.

-Și eu de abia astept sa le vad.

-Pe aici s-a mai intamplat ceva?

-Nu, nimic.

Din fericire, minciuna a trecut repede neobservata. Ne-am pregatit peste cina de Craciun si am plecat spre casa părinților mei.

***

-Foxy Pov-
Bunica era deja gata si cu mancarea pe masa. Cina in familie era magică, ca de fiecare data. Si nu numai pentru ca suntem vrăjitori. M-am bucurat mult sa imi revăd toata familia reintregita. Din fericire, deși nu purta numele de Weasley, si Harry era acolo.

Mama, Ron si Hermione erau pe canapea si vorbeau. Harry era inca asezat la masa unde mancasem cu un pahar de vin in fata. M-am așezat lângă el.

-O sorbi din priviri. Ai grija, bunicii nu i-ar placea sa salvivezi pe fata de masa.

L-am surprins. A ras si si-a intors capul spre mine.

-Nu stiu despre ce vorbesti.

-Mama mea a facut o treaba foarte buna si m-a născut cu acesti doi ochișori frumoasi si verzi. Partea interesanta este ca observa chestii pe care nici adulții nu le vad. Poate m-am nascut cu o super putere oculara.

-Aberezi, Adelaide.

-Te holbezi la mama, asta este cat se poate de real. Esti băiat curajos, Harry. Invit-o la o întâlnire si gata.

-As face-o daca mama ta nu m-ar mai respinge.

-Mamei ii e frica sa se deschida. Hai sa facem un pact. Eu incerc sa te cuplez cu ea, daca ma ajuți cu niste vrăji. Ce zici?

-Esti o sireata mica.

-Probabil am luat calitatea asta de la tata.

Gata inca un capitol. Am pus putin mai repede. Aveam de gand sa il postez maine, dar eram foarte entuziasmată sa il cititi imediat. Sper sa va placa si astept cat mai multe păreri. Pupici!