Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 22

Mereu am stiut ca sunt o persoana a faptelor si mai putin a vorbelor. Nu i-am raspuns la intrebarea lui Harry. L-am apucat de tricou si i-am lipit buzele de ale mele.

A parut surprins la inceput, dar apoi mi-a raspuns la sarut, despartindu-mi buzele si începând sa se joace cu limba mea.

Cand sărutul s-a terminat, frunțile noastre au ramas lipite.

-Iti promit ca nu te voi dezamăgi, Gin. mi-a spus Harry aproape soptit.

-Sper sa nu o faci pentru ca asta este ultima noastra sansa. Inima mea nu ar fi capabilă să te piarda din nou.

Buzele noastre s-au atins din nou cu si mai multa intensitate. Imi era dor sa il sărut asa, sa simt ceva atunci cand sărut pe cineva. Simteam cum flăcările pornite din stomac au ajuns in tot corpul. Mainile mele au ajuns sa ii exploreze spatele pe sub tricoul lui, iar ale lui ma tineau de talie ca si cum s-ar asigura ca sunt reala si ca nu fug.

-Vrei sa iesi la o întâlnire cu mine?

Am zâmbit. Era pentru prima data cand urma sa ii spun da de cand aveam 16 ani. Am dat aprobator din cap.

-Trec sa te iau la 7. E okay?

-E perfect.

-Foxy Pov.-

-Ai înnebunit? Cum ai putut sa le faci asta părinților tăi? m-a întrebat Grace, verișoara mea, socata.

-Aveau nevoie de asta. Probabil ca voi fi apru pedepsita, dar a meritat. Te rog, sa nu plângi la înmormântarea mea.

-Oh, Dumnezeule, Foxy! a ras ea. Crezi ca se vor impaca?

-Da, sunt destul de sigura. Se iubesc prea tare.

-Adelaine Fox Weasley, cupidon de clasa întâi. a concluzionat.

-Fetelor, haideti la masa! am auzit-o pe matusa Hermione strigând.

Ne-am ridicat de pe podeaua camerei lui Grace si am coborât spre bucatarie. A fost o surpriză cand mi-am vazut părinții acolo.

-Buna! Ce faceti aici? am întrebat surprinsă.

- Am venit sa ne vedem fiica petitoare. a raspuns mama.

-Stiu ca sunteti supărați pe mine si deja am inceput sa imi plănuiesc inmormantarea deci nu va faceti griji. Daca nu aveti de gand sa ma onorați sau sa ma trimiteti la casa de copii, nu luati in seama ce am spus.

-Ai o limba ca de viperin, Foxy. s-a bagat unchiul Ron in vorba.

-Mi s-a mai spus. Dar dau vina pe faptul ca vorbesc reptomita. am raspuns eu.

-Faci ce? a intrebat mama surprinsă. Eu de ce nu stiam despre asta?

- Nu am vrut sa te îngrijorez.

- Nu este motiv de îngrijorare. Nu e nimic in neregulă cu tine.

Ne-am zâmbit reciproc, apoi toate privirile s-au întors către Harry, care mi s-a adresat in reptomita:

- Asta cu siguranta ai luat-o de la mine.

- Da, sunt destul de sigura ca da. i-am raspuns eu tot in reptonita.

-Daca aveti de cand sa vorbiti asa doar cat sa nu va intelegem noi, nu e prea politicos. a spus mama.

Eu si Harry ne-am reținut un ras. Era o abilitate foarte interesanta de transmis lucruri pe care nu voiam sa le auda mama. Sigur voi folosi asta in viitor.

Ne-am așezat cu toții la masa si am inceput sa mancam.

-Deci sa inteleg ca planul meu a functionat? am întrebat eu, fara sa pot sa imi ascund entuziasmul.

- Da si multumim pentru scrisoare. a spus Harry.

-Ti-am spus eu ca o sa te cuplez cu mama. Acum ramane sa iti inseplinesti partea ta de înțelegere.

- Ai facut o înțelegere cu fiica mea ca sa ajungi la mine? a intrebat mama cu o voce surprinsă.

-In primul rand, e fiica noastra si in al doilea rand, as fi facut o înțelegere și cu diavolul ca sa ajung la tine.

-Cam acelasi lucru. am spus eu.

Toata lumea a inceput sa rada. Imi placea atmosfera asta. Părinții mei, unchiul, matusa si verișoara toti in aceeasi camera, razand si simtindu-se bine. Cred ca a venit timpul sa ma obisnuiesc cu asta.

Buna, lume! Sper ca sunteti toti bine si ca acest capitol v-a adus un zâmbet de buze in aceasta perioada. Va astept parerile!

P. S. Ma bucur mult ca ati rapsuns la provocarea mea cu vorbitul. Simt ca m-am mai apropiat de voi si sper ca si voi va simtiti mai apropiati de mine. Anuntati-ma daca vreti sa mai fac ceva asemănător..