Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 26

Cum ne-au vazut, dementorii s-au năpustit asupra noastra cu putere. Am rămas blocată si inspaimantata. Nu credeam ca acest lucru se mai putea intampla dupa Batalia de la Hogwarts. Se pare ca m-am înșelat amarnic. Eu eram stana de piatra, dar Harry a reacționat rapid si am văzut cerbul albăstrui alungand dementorii.

Cel care era insa deasupra mea, nu l-a observat. Era atât de aproape încât am simtit cum imi ia toata viata din mine, toata fericirea. Imi pierdeam speranta. Am închis ochii și am lăsat întunericul sa ma înghită.

Presupun ca asa se simte sfârșitul, ca o gaură fara fund in care cazi si apoi nu mai stii de tine. Nu mai simti nimic, doar o liniste asurzitoare.

-Ginny! am auzit o voce de femeie.

Mi-am intors capul si am recunoscut imediat chipul. Il văzusem in atât de multe poze si auzisem povestile care se transformasera in legende. De la ea a pornit totul. Ea era rodul tuturor.

-Ma bucur mult sa va întâlnesc. am spus încet.

Ea doar mi-a zâmbit.

-Am murit? am întrebat eu.

Aveam nevoie sa stiu ce se intamplase cu mine.

- Nu, scumpa mea. Dementoriul nu te-a omorât, nu poate face asta. Doar ai lesinat de la frica.

-Ce caut aici? Sunteti doar in capul meu?

-Sunt doar in capul tau, dar asta nu este imaginatia ta. Chiar sunt aici. Si am avut nevoie sa iti vorbesc.

M-a condus spre o bancuta si ne-am așezat impreuna. Mainile mele erau intr-ale ei.

-Am vrut să te avertizez. Spiritele se înching in lumea mortilor. Nu stiu exact ce se intampla, dar ne asteapta o alta perioada intunecata.

-Poftim? Cum? Cap-de-Mort nu mai este.

-Asa cum sunt eu acum in fata ta, un spirit, asa este si el. Nu stiu ce planuieste, dar e posibil ceva este in neregula. Doar ai grija si apara-ti familia. Mai ales pe Adelaine. Ea are cel mai mult nevoie de voi. Puneti-o pe drumul cel bun. Tu si Adelaine deveniti punctele slabe ale lui Harry. Nu ar putea trai fara voi si si-ar da viata daca ar fi nevoie. In voi se va da prima lovitură atunci cand va veni momentul.

Am rămas fara cuvinte. Nu puteam intelege cum acest lucru putea sa fie real. Poate doar eram ametita de la faptul ca am lesinat, dar ea parea atât de reala. Trebuia sa o cred, oricat de dureros era gândul.

-Ce ar trebui sa fac mai întâi? am întrebat infricosata.

-Vorbește cu Harry si spune-i tot ce ti-am transmis eu.

Am dat aprobator din cap si am dat sa ma ridic, dar m-a oprit.

-Si inca ceva.

- Da, orice.

-Spune-i ca il iubim si ca suntem mândri de el si de tine pentru tot ce ati facut, separat si impreuna. Ma bucur mult ca ati reusit sa va regasiti drumul impreuna. Meritati sa fiti fericiti si voi doi sunteti perfecți unul pentru celălat. De asemenea, multumesc pentru nepoata mea și pentru numele pe care i l-ai dat. Inseamna foarte mult pentru mine. Aveti grija!

Nu am apucat sa mai spun altceva pentru ca am ajuns sa fiu fixata de ochii lui Harry. Eram inca in apartamentul meu.

-Ginny! Ginny! Esti in regula?

M-a ajutat sa ma ridic de pe podea si sa ma asez pe canapea.

-Am vorbit cu mama ta.

-Poftim? Cum? am vazut socul din privirea lui.

-Mi-a apărut in cap cat eram inconștiența. Nu o sa iti placa ce mi-a zis. Nu totul a fost lapte si miere.

Buna, dragilor! Sper ca sunteti bine cu toții și ca v-a placut acest capitol. Va astept cu nerăbdare parerile.
P.s. Am postat o carte cu coperți. Asa ca, daca aveti nevoie de una, va astept acolo. Pupici!