Capitolul 40

462 30 83
                                    

*Foxy Pov.*
- Ar trebui sa facem ceva sa se trezească, nu? am întrebat eu simtind cum panica mi se plimba prin vene.

- Domnisoara Pomfrey este aici. Stie ce trebuie să facă. Trebui doar sa asteptam. mi-a răspuns bunica.

Ca tot venise vorba de ea, domnisoara Pomfrey a intrat cu o tava cu câteva medicamente si un creainic.

Mătușa Fleur a fost cea care mi-a pus mâna pe umăr și m-a sfătuit să iesim din camera. Nu voiam să o parasesc pe mama, dar nu puteam sa fiu de niciun ajutor.

Imediat ce am iesit din camera, am auzit usa deschizandu-se si vocea tatei. Am coborât scările in timp record si i-am sărit în brațe.

-Totul s-a terminat. Toată lumea este in siguranta. mi-a soptit el langa ureche.

-Mama nu e bine. Ar trebui sa mergi la ea. Ma bucur ca esti bine. i-am spus si el a plecat pe lângă mine.

Bunicul, George si Bill intrau în casa. Păreau foarte obosiți. Au spus un noapte bună scurt si au plecat fiecare la etaj. Singurul care nu se întorsese era Teddy.

Stiam ca i-am promis ca nu ies din casă, dar eram îngrijorată. Am deschis încet usa si am mers spre cort. Linistea era singura care se auzea. Am intrat si l-am văzut pe Teddy stand la o masă și privind dezastrul din jur. A întors capul spre mine cand m-a auzit.

- Nu stiam daca esti in regula asa ca am nevoie sa verific si... am inceput eu.

- Sunt bine. Doar ti-am promis un dans, nu? Trebuie sa ma tin de cuvant.

Un zâmbet trist a apărut pe fata lui. Cum se stricase totul atât de repede?

- Cum se simte Ginny?

-Ar putea pierde copilul. am spus eu, încercând să nu imi las lacrimile sa cada.

- Sunt sigur că va fi totul bine. Ginny e foarte puternică.

Doar am dat din cap. Mi-am scos apoi bagheta si am facut o vraja pentru a rearanja dezastrul. Eram pe ceea ce inainte se numea ring de dans și ma uitam spre locul unde tata si mama vorbisera. Era un moment atât de frumos. Ei erau atât de frumoși impreuna.

Am tresărit cand am auzit o melodie lenta in surdină si am văzut instrumentele cântând. Mâna lui Teddy a apărut în fața mea.

- Stiu ca poate nu este cel mai bun moment, dar ar putea sa iti ia puțin gândul de la probleme. Imi acorzi acest dans?

Mi-am pus mâna peste a lui, iar le mi-a strans-o si si-a pus-o pe cealaltă pe talia mea. Dusi de miscare, nici nu am observat cum am ajuns cu fruntile lipite unul de celălalt.

- Imi pare rau. a spus el ca o soapta doar pentru el.

- Nu a fost vina ta. Cum ai spus si tu, totul va fi bine.

- Nu la asta mă refeream. Ma refeream la ceea ce am facut inainte sa plec.

Nu imi venea sa cred ceea ce auzeam. Regreta sărutul. Regreta ceea ce se întâmplase între noi.

- Nu. Nu iti accept nicio scuza. Nu iti dau voie sa imi iei asta. Nu cand totul în jurul meu este atât de negru și acea amintire e lumina.

- Nu ar fi trebuit să fac ceea ce am facut. Plec, Foxy. Doar am alimentat ceva ce nu se putea intampla.

-Crezi ca eu nu stiam asta? Stiam ca pleci. Stiam ca maine seara probabil deja vei fi in cine stie ce tara de pe planeta asta. Stiam si totusi am riscat. Pentru ca ai meritat sa o fac. Ai meritat fiecare zâmbet si fiecare lacrimă. Dacă timpul nostru a fost cu o data de expirare atunci am consumat din el pana in ultimul moment. Spune-mi dacă regreți ceva.

-Regret ca trebuie sa plec, ca mi-am facut acest plan la care nu pot sa renunț.

Îl înțelegea. Aici nu trebuia sa aleaga intre mine si călătoria lui. Nu as putea sa ii cer asa ceva. Plus ca relatia asta era aproape de imposibil. Eu mai aveam inca un an la Hogwarts si el trebuia sa isi gaseasca drumul.

- Nu regret ca te-am sărutat, Foxy. a spus el dupa o pauza.

-Atunci fa-o din nou.

De data asta, sărutul a fost lent si mai cald ca niciodată. Cauta sa imi ofere liniste, dar și tristețea ca noi doi nu aveam un viitor. Mainile lui au ajuns pe talia mea și ale mele se plimbau prin parul lui.

Aveam doar aceste momente de care urma sa ma leg toată viața mea. Acest băiat care imi dăduse primele mele săruturi si care avea sa devina etalon pentru toți cei de dupa el, va reprezenta unul dintre ele.

Un capitol puțin mai lung decât de obicei. Sper sa va placa si sa nu imi dati cu nimic in cap pentru tristete. Va astept cu nerăbdare parerile. Va pup si stay safe!

Jucatoarea de Vajhat Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum