Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 33

*Foxy Pov.*
Am început să o ajuta pe mama cu camera de oaspeți la puțin timp după ce am iesit de la dus.

-Te deranjează ca Teddy sta aici? m-a întrebat ea.

Acum si-au dat seama ca nu s-au consultat și cu mine?

- Nu ma deranjează. Sunt curioasă cum a lăsat tata sa doarmă aici un băiat, sub acelasi acoperis cu mine.

-Doar nu stie ce il asteapta. a spus mama razand. O sa fie foarte interesant pentru el cand o sa începi să ieși la intalniri.

Sunt sigura ca asa va fi. Tata a venit din ce in ce mai protector in ultima perioada. Ca si cum ar vrea sa ma mențină la vârsta copilăriei și să îmi interzică sa cresc.

- Camera e gata. Eu merg sa ma culc. Zi plină și maine. a spus mama.

M-a sărutat pe creștetul capului si a plecat spre camera ei si a tatei. Mâine trebuiau verificate toate detaliile. Poimâine era marele eveniment.

Într-o jumătate de oră, toată luminile din casa erau stinse și sunetele de orice fel s-au oprit. Singurul zgomot puternic era acela al gândurilor mele care făcea scenarii romantice in cap.

Nu este primul băiat care imi atrăsese atenția. Jack de la Ochi-de-Soim era drăguț, dar el era prea ocupat cu Aria de la Viperini. Am fost nevoită să trec peste. Asta s-a întâmplat în anul 5. De atunci, nimeni nu mi-a mai trezit interesul. Acum, după nimic 24 de ore de cand l-am văzut prima data, Teddy mi-a rămas întipărit în cap ca un tatuaj. Ce se intampla cu mine?

După inca o ora de intors pe toate partile am decis ca somnul este compromis asa ca mi-am luat o patura si am mers pe acoperiș. Aerul curat imi limpezea mintea si gândurile. Imi place sa vad orașul de sus, mai ales cand lumea dormea. Mi e părea că eram doar eu si bufnitele.

- Hey! Primesti musafiri? am auzit o voce din spatele meu care m-a facut sa tresar. Scuze, nu am vrut să te sperii.

Nu i-am rapsuns, ci doar i-am facut semn din cap sa se apropie.

- Imi pare rau daca te-am trezit cu pașii mei. am spus eu dupa ce s-a așezat lana mine.

- Nu iti face probleme, nu putea sa dorm oricum.

Tu si cu mine, Teddy. Tu si cu mine.

-Spune-mi, de ce acoperișul? a intrebat el.

- Imi place sa vad cum orașul da stop, cum luminile se sting si singurele care strălucesc sunt stelele si luna.

- Wow, foarte poetic. Lasa-ma sa ghicesc. Ochi-de-Soim?

Am scos oftat. Nu era prima peroana care imi spune că aparțin acelei case. Am dat dezaprobator din cap.

-Firar. Se pare ca nu stiu destul de multe lucruri despre tine. Spune-mi tot ce trebuie să stiu cat sa nu mai fac o astfel de greseala.

Flirta cu mine? Sau doar voia să fie politicos? Orice ar fi, stomacul meu a reacționat instantaneu la vocea lui.

- Am fost sortata in casa Cercetăsilor. Am trăit majoritatea vieții mele doar cu mama. Harry a apărut în peisaj cand aveam 13 ani. Imi plac lalelele si lumanările parfumate.

-Asta e tot? Haide, Foxy. Mai da-mi cate ceva. mi-a spus cu dezamăgire în voce.

-Presupun ca trebuie sa imi stai prin preajma daca vrei sa afli mai mult.

Oh, pe barba lui Merlin, cu replică asta sigur flirtam cu el. Iar zâmbetul lui mai mult ca sigur flirta cu mine.

- In cazul asta, nu plec nicăieri până nu rezolv puzzel-ul Adelaine Fox Weasley.

-Spune-mi ceva despre tine. Cu ce te ocupi? Am auzit despre o călătorie în jurul lumii? Vreau sa stiu cat mai multe.

-O sa iti dau la fel de multe informatii cat am primit si eu de la tine. Trebuie să imi mentin puțin aura misterioasa totuși.

Băiatul ăsta sigur știa cum să îmi facă buzele sa zâmbească.

- Sunt Astropuf. În 18 ani de viață nu mi-am dat seama ce vreau sa fac in continuare asa ca Harry m-a sfătuit să călătoresc si sa ma gasesc pe sine. Astfel, am plecat in cautarea unor noi aventuri. Am dat si peste niste creaturi foarte interesante. Odată am dat peste un dragon intr-o banca. A fost nebunie. Si am avut o altercatie cu un niffler la cateva zile dupa, care mi-a luat toti banii. Ah, si sunt Metamorphmagus.

Am început să râd, imaginandu-mi-l luptandu-se cu un niffler. Cu siguranta, din perspectiva lui nu a fost prea pasnic. Presupuneam ca e Metamorphmagus, dat fiind abilitățile mamei sale. Eram cu sufletul la gura sa afla cum își putea schimba infatisarea, deși arată perfect acum.

- Am spus mult mai mult decat tine. La naiba! Ti-ai pierdut tot interesul in mine, nu? a spus Teddy cu nesiguranta.

- Nici macar o secunda.

Obrajii mei începuseră să rosească. Ne-am întins amândoi pe acoperiș, privind stelele in linistea fizică și gălăgia gândurilor.

Un capitol puțin mai lung decât de obicei. Sper ca v-a placut capitolul si va astept cu nerăbdare parerile.

De asemenea, astăzi sărbătorim Batalia de la Hogwarts. 2 Mai fericit!