Bujor Zimbrean

3 - Pasiuni ce ne ard

Cum nu este niciodată liniște la familia Zimbrean,după ce am mulțumit-o pe Amanda, soția domnului Bujor, adică i-am adus cafea așa cum a poruncit în grădină, am vrut să mă întorc la ale mele,dar m-am oprit speriată cand o mașină a apărut din senin în apropiere.Am vrut să trec fără să fiu curioasă cine este,dar cand a deschis portiera și a ieșit din mașină domnul Codin, prietenul domnului Bujor, m-am întrebat în sinea mea ce tot mai este. Nu s-au întalnit pe drum? CE CAUTĂ AICI,MAI ALES CĂ DOMNUL BUJOR NU E ? 

Ridic din umeri, nu doar eu l-am zărit ci și Amanda, însă pană cand să intervină ea între noi,se apropie de mine zambind : 

-Bună ziua. 

Îmi spune și aproape că mă împiedic după ce termină de vorbit, dar îmi recapăt echilibrul la timp și zambesc panicată : 

-Bună ziua, domnule .. . 

-CODIN.Poți să-mi zici pe nume, nu o să mă deranjeze. 

Știu cum vă cheamă, doar că nu știu ce doriți de la mine. Mă feresc să-l privesc în ochi și cand să se apropie de mine mai mult, AMANDA își găseste clipa să atace : 

-Dar ce surpriză plăcută! Ce faci la noi, CODIN? S-a întamplat ceva? 

Se uită Amanda urat la mine,sigur vrea să-i dau pace, să dispar din fața ei și Codin îi acordă atenție un moment, probabil din respect : 

-Se pare că Bujor a uitat ceva important în birou.Cum nu a putut să plece, am venit eu. 

-Înțeleg.pică Amanda pe ganduri, fără să pară interesată de subiect : 

-Eu îmi beau cafeaua la aer, du-te BEATRICE cu CODIN și arată-i unde este biroul, ai priceput? 

-Da,doamnă AMANDA. zic eu sec și ea tot se uită de parcă vrea să mă strangă de gat, dar nu doreste să-și piardă timpul facand asta : 

-Atunci, puteti să intrati. ȘI TU BEATRICE, TE POȚI GRĂBI? CODIN NU STĂ DUPA TINE, ARE TREABĂ NU AUZI? 

Îmi dau ochii peste cap, o iau prima din loc, în vreme ce suntem urmăriti cu privirea amandoi, de AMANDA. Codin nu pare supărat din cauza privirilor sale, nici nu cred că-i pasă atat de mult, doar eu mă fastacesc și mă simt rușinată : 

-Și ce mai faci,Beatrice? E totul bine? 

Îl aud pe CODIN din nou, domnul CODIN și mă uit lung în urma mea, doar ca să-i întalnesc privirea : 

-Sunt bine, mulțumesc. Dumnevoastră? 

-Cu munca, așa cum se poate observa. 

-Muncă și iar muncă, nu e obositor? Omul are nevoie și de altceva, mult mai pretios decat munca. 

Mă apucă pe mine, să dau din gură și Codin pare interesat să afle mai multe, să știe cum gandesc : 

-Serios? Și ce crezi, că este, mai pretios decat munca? 

-Iubirea,sigur că nimic nu se compară cu iubirea. 

Ajungem noi în dreptul usii, mă retrag din calea domnului CODIN și cand să mă fac nevazută, mă strigă pe nume cu voce joasă  : 

-Mi se pare mie, sau ai pe cineva,BEATRICE? 

Devin roșie la chip și înainte să răspund, intră în birou agitat ce-i drept,poate a realizat ce a scos pe gură: 

-Nu a fost o întrebare potrivită, te rog să mă ierti. 

Îmi mai spune, stă lipit de ușă fără să o închidă și îmi dreg vocea sfioasă :