Bujor Zimbrean

31 - Înapoi la Zimbrean

-Deci tu erai,Beatrice. îmi spune Fiona,dar nu simt în vocea ei ură sau invidie. Doar pare surprinsă, nu cred că înțelege și eu mă simt atat de rușinată, încat nici nu o pot privi în ochi: 

-Ai avut sentimente pentru Bujor? De ce te-ai ferit de mine? Niciodată nu am simțit că îl ai în suflet. 

-Fiona,eu nu sunt aici pentru Bujor, sunt aici să muncesc. Vreau să fie ca înainte. Mi-am dat seama că m-am înșelat amarnic. 

-Beatrice, ești sigură că ai idee ce simți și ce vrei? Ești aici din nou, deși susțineai pornită că vrei să scapi de ZIMBREAN. Ce tot este cu tine? 

-Nu îți face griji, nu voi interveni între voi . 

-Nu sunt geloasă pe tine, eu vreau doar ce mi se cuvine BEATRICE! I-am născut un copil,sunt o doamnă acum. 

-Și nu ai deja,ce vrei? Ești aici, ești mama copilașului său, ce tot îți lipsește? 

-Nu ai fost sinceră cu mine!Am crezut că ești apropiată de mine. M-ai păcălit. 

Îmi spune Fiona dată peste cap și înainte să mă apăr de acuza adusă, îl ia pe copil în brate, nu-i mai permite să se joace în prezența mea și dispare din încăpere roșie la chip. 

Bujor este plecat. Se ocupă și de muncă. Mi-a zis că o să încerce să apară cat mai curand, dar încă nu a sosit. 

Nu am vrut să o fac pe Fiona să mă privească în acest fel. 

Simt că nu mă minte, nu are ceva cu mine din cauza lui Bujor, pe ea o doare că nu a aflat de la mine. 

Iau loc în fotoliu și privesc dezamăgită de mine spre mancarea de pe masă. Nu pot să mă ating de mancare, nu pot nici să muncesc, nu știu cum o să mă desurc : 

-Beatrice, nu plange draga mea! Fiona și-a luat-o în cap, dar nu trebuie să te consumi. 

Apare Florina în spatele meu și tresar cand o aud, vreau chiar să-mi șterg lacrimile de pe chip, dar Florina își lasă mana pe umărul meu și îmi zice fericită : 

-Să nu mai pleci,Beatrice.Locul tău este aici, deși nu ai văzut niciodată asta. 

-Nu se poate. Fiona și cu mine nu putem să stăm în același loc. 

-NU VOI PERMITE SĂ PLECI PENTRU A DOUA OARĂ. FIONA O SĂ PLECE NU TU. 

-Ce vorbe sunt acestea,FLORINA? Are un copilas cu Bujor! Este mamă. 

-Iar tu ești persoana din inima lui BUJOR. Crezi că nu a înțeles și ea adevărul? 

-Dar nu avem nimic împreună și nu pot să-i cer, nu vreau să-mi ofere mie ci acelui copilas. 

-Fiona nu îl iubeste pe Bujor. Dacă îți zic să rămai, ascultă-mă. Sunt mai mare decat tine, nu te învăț de rău. 

-În fine,abia am ajuns, cum să plec? Normal că trebuie să stau o perioadă. 

-Beatrice. Tu îl iubesti sau nu pe Bujor Zimbrean? Nu-l mai privi ca pe Zimbrean, uită că face parte din familia aceasta și spune-mi fără să minți. Îl iubesti pe bărbatul acesta? 

O privesc pe Florina în ochi, suficient pentru a înțelege care este răspunsul meu și mă arunc în brațele ei în secunda următoare : 

-Nu vreau să sufere nimeni din cauza mea! 

Izbucnesc în plans, de data asta serios, iar Florina mă strange la piept precum o mamă și are grijă de rana din sufletul meu : 

-Ai încredere în Bujor,Beatrice. Nu mai face doar ce vrei, nu mai fugi de BUJOR. Oferă-i o șansă și lui Beatrice.