Bujor Zimbrean

22 - Nu mă meriți

Amanda stă cu fetița ei tot timpul, deci pot să-mi fac de lucru și să mă asigur că totul iese cum doresc. În momentul acesta, mă aranjez în timp ce mă uit în oglindă și îmi ating sacoul cu mana : 

-Un ZIMBREAN rămane un ZIMBREAN. Chiar dacă întampină greutăti, el nu cedează. 

Îmi trec mana prin păr după aceea, nu prea îmi place mie cum stă, asta se întamplă cand ai prea mult păr în cap. În treacăt, îmi aduc aminte de BEATRICE. Nu știu de ce se săruta cu BRĂDUȚ în fața conacului meu, la acea oră, dar nu vreau să aflu. ORI POATE VREAU, DAR MI-AȘ PIERDE CUMPĂTUL ȘI AR IEȘI URAT.  

ÎN CIUDA LUI BRĂDUȚ, TREBUIE SĂ MĂ ADUN. PANĂ ȘI CODIN, A DOVEDIT CINE ESTE. NU M-A CĂUTAT, NU A TRECUT PE LA MINE. AZI AR TREBUI SĂ NE VEDEM. O SĂ-I SPUN CE DEZAMĂGIRE MI-A LĂSAT, ORI VOI MIMA CĂ SUNT DEZAMĂGIT, DOAR CA SĂ-MI BAT JOC DE EL. S-A TERMINAT. POATE SUNT EU DOMN, ÎNSĂ NU ÎN TOATE MOMENTELE. 

-Bujor? Ești acolo dragule? 

Intră mama în cameră și mă întorc spre ea cu fața, îi arat cat de impunător sunt : 

-Închide ușa, să vorbim puțin. 

-Dar vreau să-mi văd fetița. Nu se poate după? 

-Nu, nu se poate. O ÎNCHIZI MAMĂ? 

Mama îmi face pe plac, după care se apropie de mine și se asigură că îmi stă în regulă cravata : 

-Trebuie să afli niste barfe. Încă nu sunt sigur că e adevărat. 

-NU VREAU BUJOR. BARFELE NU NE PRIVESC.

-DEȘI ARE LEGĂTURĂ CU FETIȚA? TOT NU VREI? 

-Ce este cu fetița BUJOR? Ce tot mai ai de spus? 

-BRĂDUȚ mi-a trantit adevărul cand eram la spital, ori cand am plecat din spital. A apărut și mi-a spus ceva. NU AM PUTUT SĂ NEG. ȘTIM BINE CE TRECUT ARE AMANDA. 

-Iar a făcut vreo prostie? 

-Mai rău de atat. CULMEA A DORMIT CU ALTUL. ȘI ACEL COPIL NU ESTE AL MEU. 

-Bujor!

Se dă mama înapoi, palidă la chip și înainte să-i vină rău,Fiona ciocăne la ușă de parcă știa că avem nevoie de ea : 

-Intră repede și pune-i un pahar cu apă mamei! 

Fiona intră, se grăbeste să ajungă la pahar, pe care îl umple cu apă și se apropie de noi roșie la chip : 

-Doamnă poftiți. 

Mama stă lipită de mine, pune mana pe pahar și bea cu toate că nu o să-i treacă, știu doar cum este mama : 

-MAI DORIȚI CEVA DOMNULE? 

Mă întreabă FIONA și o privesc de aproape, în ochi spre uimirea ei, care își lasă privirea repede în podea : 

-Deschide geamul și schimbă asternutul. 

-Acum, ori vă las singuri? 

-ACUM FIONA. Sunt sigur că mama se retrage. Are nevoie de liniște.

După ce bea apa din pahar, se uită spre mine cu o privire lungă și cu lacrimi în ochi : 

-AI VORBIT CU AMANDA? A NEGAT? 

-Nu încă. Voi vorbi cu ea. Pe seară. 

-VREI SĂ O ÎNTREB EU? 

-Nu, las-o în seama mea. DACĂ AȘA ESTE, O SĂ PLĂTEASCĂ.