Bujor Zimbrean

37 - E tarziu

-Mulțumesc fiindcă ai rămas pană acum, cu mine. Deși este tarziu și sunt uimit, sincer îți spun. Credeam că vei pleca și că nu vei mai avea încredere în mine,Beatrice. 

Încă sunt cu Brăduț, mă simt vinovată deoarece i-am dat voie să mă sărute pe gat și să mă atingă în primul rand, chiar și cu buzele, dar nu s-a întamplat nimic mai mult între noi: 

-Trebuia să se ajungă la un final,Brăduț. Și între noi. 

-Nu te-ai gandit că Bujor o va lua razna? Sunt sigur că e disperat,sunt sigur că se gandeste doar la tine. 

-AM VRUT SĂ VĂD,DACĂ M-AI MINTIT. AM VRUT SĂ MĂ CONVING DEȘI SUNĂ AIUREA, SĂ VĂD CU OCHII MEI. 

-Beatrice,ești cu mine, în propria casă. Ai mult curaj. Să-mi oferi o altă șansă,nu cred că o merit.

-Ei bine, sunt cu tine,da.Știu mi-am asumat un risc, dar tu nu m-ai dezamăgit din nou. 

-FIINDCĂ NU VREAU SĂ TE FORȚEZ. NU VREAU SĂ MAI AI AMINTIRI URATE CU MINE. 

-Te vei liniști,acum? Vei accepta sfarșitul? O vei lua de la capăt? 

-Nu ai idee cum se simte un bărbat cand iubeste, dar nu poate să fie cu acea persoană. EU NU POT SĂ MĂ MAI LINIȘTESC. 

-Și ce o să faci,Brăduț? AȘA O SĂ FIE? E ultima dată cand vin cu tine. 

-Pai,nu am cu cine să încerc, voi rămane singur. Oricum sunt. 

-DAR FIONA? îmi aduc aminte de ea,Brăduț se uită nedumerit spre mine și nu pare deranjat de sugestia mea: 

-ESTE SINGURĂ? M-AR DORI OARE? 

-Fiona are un copil cu Bujor,dar este singură. ȘI EA CAUTĂ PE CINEVA. Stai calm, nu vrea musai iubire. DOREȘTE SĂ SE ASIGURE. 

-Fiona este mai tanără decat mine, nu aș refuza sincer. 

-Brăduț nu îi mai ieși în cale lui CODIN. Dacă o rezolvi cu FIONA,plecati de aici. Fiecare pe drumul lui. 

-Chiar dacă aș pleca, eu tot te voi iubi BEATRICE. Nu ai cum să mă înveti să nu te mai iubesc. 

-Vei începe cu FIONA ceva, o să ai sentimente pentru ea. 

-EȘTI ATAT DE SIGURĂ CAND VORBESTI. 

-Fiona seamănă cu mine într-un fel, vei înțelege tu cand o să o cunosti. 

-Asta e dorința ta? SĂ PLEC ȘI SĂ RĂMAI CU BUJOR? 

-Vreau să stai departe de CODIN. Și el să termine cu acea purtare. 

Zic pe un ton ferm,Brăduț se ridică și se apropie de locul în care mă aflu, nu înainte să întindă mana spre mine : 

-Dacă te ceream mai devreme, cand eram în inima ta, acceptai ? 

Mă holbez la mana lui, fără să am vreo reținere îi zic pe un ton jos,dar sincer și din toată inima: 

-DA.Dacă erai acest bărbat de acum, pe tine te alegeam. 

-Uneori omul nu înțelege, pană cand nu pierde ce avea, ori ce putea să construiască alături de acea persoană. AȘA AM FOST ȘI EU. 

Pare Brăduț furios pe sine, îl apuc de mană din senin și mă ridic la randul meu,păstrand o distanță între noi : 

-Vreau la conac, la Bujor. Mă poti duce pană acolo, dacă tot m-ai ținut pană tarziu? 

-E GREU SĂ MĂ REFUZI,NU? CAND SUNT AȘA CUM DOREAI SĂ FIU. Această distanță care vrei să fie între noi, de ce există BEATRICE? 

-Nu are rost să îți imaginezi altele.Sunt sinceră cu tine. Nu mă forța să te rănesc,Brăduț.