Bujor Zimbrean

12 - Nu te cred

După o lună

Sunt soția lui CODIN. Iar Codin, soțul meu. De acum încolo, o să mă lupt să scap complet de familia ZIMBREAN și să nu mă las păcălită de trecut. Nu îi urăsc, însă nici nu pot să spun că sunt de partea lor. Îmi este dor de prietenii mei, vreau să vorbesc pe rand cu fiecare,dar mai știu că odată ce intru acolo, pe poarta lor, e imposibil să ies fără să fiu rănită. Nu mă pot întoarce, decat atunci,în acea perioadă din viață, cand o să pot să le țin piept. 

Pană atunci, sper doar să nu mai apară în drumul meu. Nici măcar nu am aflat unde sunt părintii mei, unde e mormantul lor. Aș putea să trec pe la aceștia, să le vorbesc. Sigur, trebuie să o întreb pe mama lui Bujor, dar de ultima dată de cand ne-am ciondănit între noi, nu am mai văzut-o. 

Nu am o problemă să stau în casa lui CODIN. Nici măcar nu pot să susțin că a fost greu, nu a fost deloc, să fiu departe de ZIMBREAN. Dacă e să fiu sinceră, e mult mai bine aici și nu vreau să pierd niciodată, ce am. 

Singurul moment la care mă tot gandesc este noaptea noastră. Codin a fost primul bărbat pentru mine, chiar și la pat am fost uimită de acesta. Deși pare o fire timidă și plăcută, în adancul lui poate să fie și periculos. Nu că s-ar fi purtat urat cu mine, dar nu credeam că poate să se comporte în alt fel. Încă îl descopăr pe sotul meu, încă sunt surprinsă cand îl privesc pe CODIN, încă mă întreb ce mai urmează să aflu despre acesta. Este o fire pasională, o fire care iubeste intens, uneori este prea mult pentru mine. Să mai spun de faptul că are nevoie de foarte multe clipe în doi? Nu cred că este nevoie să ii fac totusi o descriere amănunțită. Pe langă toate acestea, ii simt iubirea în fiecare zi și cand petrecem timp împreună, mă simt în largul meu. Parcă durerea din piept se mai domoleste, se pare că sotul meu a apărut în viața mea, ca să o facă mai frumoasă : 

-Îmi pare rău că am fugit de tine, CODIN. 

Îi spun eu, astăzi a zis că o să stea cu mine, nu are chef de muncă și nu are ceva important de făcut. Așa că, petrecem ziua aceasta, cum știm mai bine : 

-Nu ai fugit, uite, acum suntem împreună. Ce să mai cerem? Eu cred că am tot ce vreau, nu îmi doresc nimic în plus. 

-Nici măcar un copil? îl tachinez eu zambind și CODIN își lipeste buzele de obrazul meu după ce termin de vorbit : 

-Nu cred că sunt pregătit să fiu tată, BEATRICE. 

-De ce nu? Dar cine se naste pregătit? O să înveti în timp. 

-Înainte să fiu eu tată, sigur o să fie BUJOR. Tratamentul sotiei sale se pare că da roade. Ultima dată cand am vorbit cu el, spunea că nu este sigur încă, dar că poate a rămas AMANDA însărcinată. 

-Mă bucur pentru ei, dar nu vreau să aud despre aceștia din nou. 

-Am spus-o fără să mă gandesc prea mult, nu am vrut să te rănesc. 

-Familia ZIMBREAN și eu, nu trebuie să mai existe. AM ÎNCHEIAT CONTACTUL CU EI. NU VREAU SĂ LE MAI VĂD FAȚA VREODATĂ. 

-Ești sotia mea, ești familia mea, nu trebuie să te mai consumi. NU O SĂ LE PERMIT EU, SĂ TE RĂNEASCĂ DIN NOU. 

-Nu vreau să pice totul pe tine. 

-Nu vrei să ieșim undeva azi? La cinema poate? Dacă tot stau acasă, să profităm. 

-Mi-ar face plăcere, dar nu vreau să te obosesc! 

-Tu nu mă poti obosi, BEATRICE. Nu am uitat ce mi-ai oferit, nu am uitat ce s-a întamplat în aceste săptămani. Îți sunt recunoscător și toată viața o să mă zbat să îți fie bine, să îți fac mereu pe plac, să te văd zambind .