Bujor Zimbrean

34 - Pentru iubire,orice

După ce am împăcat-o pe Beatrice și am stat cu ea,am lăsat-o singură cand mi-a zis că are nevoie de puțin timp, pentru ea. Am ieșit din încăpere și am căutat-o pe Fiona prin conac, întai în camera noastră chipurile,dar nu am dat decat de băiat. Dormea fără să facă un zgomot, fiind liniștit și cuminte, de parcă nici nu era acolo.Nu am vrut să-l deranjez. L-am privit minute bune, l-am sărutat cum am putut și am vărsat cateva lacrimi, fără să mă vadă cineva. Eram singur, bine nu singur în acel sens. Fiul meu îmi era alături,deși dormea: 

-Nu vreau să fiu părăsit de Beatrice. 

Zic eu în șoaptă,în timp ce stau și legan pătutul în care se află fiul meu, fără să îmi pese pe unde umblă Fiona. Deși mi se pare straniu că nu este. DE CE NU ARE GRIJĂ DE COPIL? 

Îmi șterg lacrimile înainte să vină cineva peste noi și să mă prindă că bocesc și mă gandesc la mama. La vorbele ei, la ceea ce și-a dorit pentru mine: 

-Beatrice nu vrea să fie o ZIMBREAN. Eu cum să o conving ? 

Încerc să nu izbesc în podea cu pumnul și trag aer în piept. Îmi pare bine că sunt tată, că am un fiu, dar se pare că nu am baftă în propria relație. Trebuia să-i zic de acele greseli ale mele, dar la ce bun? DE CE SĂ-I ZIC ȘI SĂ NE DISTRUG FERICIREA? Nu eram împreună oficial pe atunci și nu este vorba despre faptul că am trădat-o. Nu mi-au fost de folos atingerile FIONEI, cand am înțeles că nu fac bine, am încetat să mai caut unde nu este pentru mine. AM ÎNCETAT.

Beatrice a trecut prin multe,nu vreau să sufere din cauza mea. ȘI AȘA SUNT VINOVAT DESTUL. Nu vreau să mai plangă,nu mai pot să suport să o văd cum suferă sub privirile mele : 

-Poate va accepta.ÎN TIMP. Trebuie să ne dea o șansă, trebuie să vrea mai mult de la relație. 

Mă ridic și vreau să mă furisez la ușă, dar cand să ies din cameră, dau de FIONA spre uimirea mea : 

-Unde erai? Te-am căutat prin conac. 

-Eram în grădină. L-am culcat și am zis să iau aer. 

Închid ușa, fiul meu nu trebuie să ne audă cand ne certăm, nu vreau să-i arătăm această parte a vietii cand este așa mic, iar Fiona se sperie cand mi se schimbă privirea : 

-DE CE I-AI SPUS LUI BEATRICE? DE CE NU I-AI POVESTIT CUM TREBUIA, DE FAPT. 

-Bujor,nu am spus-o în acel fel. Nu am vrut! Dar este adevărat. AI DORMIT CU MINE DE MAI MULTE ORI. 

-Cate ori au fost, le-ai și numărat FIONA? Îți dai seama că tu pierzi, dacă te comporti așa?

-Da,nu au fost atat de multe, dar ea de ce s-a supărat? NU ARE ÎNCREDERE ÎN TINE? DE CE AU RĂNIT-O VORBELE MELE? 

-Beatrice este sensibilă,ar trebui să ai habar FIONA. 

-Am habar,dar nici tu nu uita că trebuie să creadă în iubirea voastră, în voi. DACĂ TE IUBESTE. NU SĂ FUGĂ ORI SĂ EZITE LA FIECARE OBSTACOL. 

-Vrei să pleci de la conac? Poate ai chef de o vacanță cat mai departe. TE POT TRIMITE. 

-Bujor, nu o să mai fac nimic! Te rog.Îmi cer scuze. 

-E TREABA TA SĂ NE TESTEZI NOUĂ RELATIA? E TREABA TA SĂ NE AJUTI SĂ CRESTEM ? NU ÎNȚELEG. CE TOT URMĂREȘTI? 

-Nu a fost intenționat! Eu nu pot să stau fără fiul meu, o să tac din gură. 

-DAR AI STAT. L-AI LĂSAT ÎN PĂTUȚ ȘI AI IEȘIT LA AER. ORI AI VANAT BĂRBATI? 

O atac fără să mă pot controla și Fiona se uită jenată în podea, nu înainte să-și muste buza cu putere :